Occidentul se agaţă de procesul de pace fragil din Ucraina, în pofida îndoielilor exprimate de Kiev – analiză Reuters

Statele Unite şi Uniunea Europeană sprijină încă armistiţiul de încetare a focului, convenit la Minsk în urmă cu trei luni, în ciuda sentimentului în creştere că acesta îşi trăieşte ultimele clipe, şi îi spun lui Putin că sancţiunile vor rămâne în vigoare dacă nu-şi onorează promisiunile. Însă această abordare oferă o mică consolare preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko care, în timp ce în ţară este supus presiunilor din cauza pierderii constante de militari trimişi să lupte împotriva insurgenţilor proruşi în est, în exterior trebuie să ţină pasul pe plan diplomatic cu Occidentul de al cărui ajutor politic şi financiar are nevoie, scrie Agerpres.

Adevăratele sale sentimente au ieşit la iveală miercuri, la Berlin, când un jurnalist german a sugerat că estul Ucrainei este relativ calm. ‘Aş vrea să vă contrazic pentru că Ucraina plăteşte un preţ extrem de mare astăzi pentru acest pseudo-armistiţiu’, a răspuns el, remarcând că 83 de militari ucraineni şi-au pierdut viaţa de la semnarea, în februarie, la Minsk, a celui de-al doilea acord de pace.

Dar deşi fragil încă de la adoptare, nimeni nu vrea să renunţe la acest acord de încetare a focului. ‘Pe baza acordului de la Minsk din februarie, am remarcat că nu am ajuns încă acolo unde ne-am dori. Nu avem încă o încetare completă a focului’, a declarat la Berlin cancelarul german Angela Merkel, aflată lângă Poroşenko. Şefa statului lituanian Dalia Grybauskaite a fost mai brutală. ‘Acordul nu mai există’, a declarat ea pentru Reuters.

Analistul politic Volodimir Fesenko, din Kiev, crede că mai ales europenii sunt mânaţi de o iluzie. ‘Încearcă să se agaţe de acest miraj şi să mişte lucrurile în acea direcţie. Partenerii occidentali ai Ucrainei nu vor să încerce nimic nou. Vor încerca până în ultima clipă să resusciteze cadavrul numit acordurile de la Minsk’, spune el.

Comandantul suprem al forţelor aliate din Europa (SACEUR), generalul Philip Breedlove, a declarat luna trecută în Congresul SUA că armata rusă s-ar putea folosi de armistiţiu pentru a pregăti o nouă ofensivă în sprijinul separatiştilor. Orice nouă ofensivă susţinută de Rusia este foarte probabil să vizeze oraşul de coastă Mariupol pentru că, dacă acest oraş ar cădea, atunci rebelii vor putea deschide un coridor terestru spre Crimeea, peninsula ucraineană anexată de Rusia anul trecut.

Mulţi sesizează o diferenţă fundamentală de percepţie între liderii europeni şi Poroşenko. În timp ce UE n-are probleme în a accepta un armistiţiu găunos, dar care evită pierderile masive de vieţi omeneşti, Kievul se confruntă cu numărul constant de victime şi cu nesiguranţa legată de următoarea mişcare a lui Putin.

Până şi câştigurile obţinute în urma acordului de la Minsk sunt imperfecte. Ambele părţi şi-au retras armamentul greu şi tancurile de pe cea mai mare parte a liniei frontului, dar acestea încă mai sunt folosite împotriva trupelor guvernamentale la principalele puncte sensibile, spun autorităţile de la Kiev. În ciuda câtorva schimburi de prizonieri, Moscova încă o reţine pe aviatoarea şi deputata ucraineană Nadia Savcenko. Chiar mai important pentru ucraineni, acordurile de la Minsk nu prevăd niciun plan pentru Kiev menit să ducă la recuperarea teritoriilor pierdute în favoarea insurgenţilor proruşi. Şi câtă vreme violenţele continuă în est, chiar şi la un nivel redus, Kievul are puţine şanse să organizeze acolo alegeri locale până la sfârşitul anului, aşa cum şi-a propus.

‘Motivul simplu pentru care nu ne-am ales cu nimic de pe urma agendei politice de la Minsk este faptul că agenda ratifică câştigurile strategice ale Rusiei şi, prin urmare, vine împotriva obiectivelor naţionale stabilite de guvernul ucrainean’, explică Christopher Granville, director la Trusted Sources.

În pofida întâlnirilor frecvente cu liderii occidentali, nu este clar cum vede Putin sfârşitul acestui conflict. Momentan, nu pare să fie interesat de anexarea regiunilor controlate de separatişti, care ar reprezenta un demers costisitor dat fiind că economiile din zonă o duc foarte prost. Dar lui Putin nici nu-i stă în fire să dea înapoi. Şi nici nu-şi poate permite s-o facă, deoarece ar pierde din popularitate în ţară, ori a da dovadă de slăbiciune nu este o opţiune pentru el.

Totuşi, Putin ar putea considera că declanşarea unui război pe faţă împotriva Ucrainei este prea riscantă din punct de vedere politic şi economic, mai ales dacă numărul pierderilor în rândul forţelor proruse în Ucraina va creşte, ameninţându-i poziţia.

Dacă scopul lui Putin este să sprijine un conflict la nivel micro care să complice aspiraţiile Ucrainei de a se alătura NATO şi Europei, atunci singurul lucru pe care preşedintele rus trebuie să-l facă este… să nu facă nimic. ‘Obiectivele strategice (ale Rusiei) nu s-au schimbat absolut deloc: să ţină Ucraina în şah controlându-i estul. Pentru asta, ei (ruşii) chiar au nevoie ca (acordurile de la Minsk) să fie puse în aplicare’, a declarat un diplomat occidental la Moscova.