OECD, clubul în care România vrea să intre, ne recomandă o taxă de carbon pe carburanții auto, eventual introdusă în acciză
“Guvernul ar trebui să ia în considerare introducerea taxării carbonului în sectoarele care nu sunt acoperite de sistemul EU ETS. Modelarea sugerează că internalizarea externalităților în prețurile combustibililor ar conduce la reduceri substanțiale ale emisiilor și ar aduce câștiguri nete de bunăstare. Internalizarea ar putea lua forma unei taxe pe carbon inclusă în accizele la carburanți. Nivelul acesteia ar trebui să fie stabilit la un nivel scăzut și să fie crescut treptat, pe baza unui calendar prestabilit, până când va atinge nivelul maxim în următorii ani, pentru a reduce emisiile în conformitate cu obiectivul pentru 2030”, arată raportul.
OECD spune că este necesară eliminarea plafoanelor de preț la gaze și energie electrică.
“Stabilirea unei traiectorii credibile a niveluriilor taxei pe carbon ar oferi un stimulent pentru consum și investiții cu emisii reduse de carbon, fără a impune imediat o povară mare pentru gospodării și firme. Ca o condiție prealabilă pentru introducerea taxării carbonului, guvernul ar trebui să reducă treptat și apoi să elimine plafoanele actuale ale prețurilor la electricitate și la gazele naturale, stabilite la acest nivel până în martie 2025”, arată raportul.
Organizația mai spune că țara noastră nu trebuie să aștepte modificarea la nivel european a taxării carburanților ca să ia măsuri la nivel național pentru taxarea carburanților auto
“România nu ar trebui să aștepte modificarea Directivei UE privind impozitarea energiei pentru a introduce unilateral accize bazate, cel puțin în parte, pe conținutul de carbon al carburanților. Discuțiile privind directiva erau în desfășurare la momentul redactării acestui raport, iar actuala propunere de revizuire prevede stabilirea unor cote de impozitare bazate pe conținutul de energie și performanțele de mediu ale carburanților. 15 țări din UE au adoptat deja în mod unilateral un sistem național de tarifare a carbonului, sub forma unei taxe pe carbon sau a unui sistem de comercializare a emisiilor (Austria și Germania). Taxele pe carbon acoperă de la 3% din emisiile naționale de GES în Letonia la 65% în Luxemburg, cu niveluri variind între 2 EUR/tCO2 în Estonia și 115 EUR/tCO2 în Suedia.
Noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii la nivelul UE va extinde taxarea carbonului la combustibilul pentru transporturi și încălzire începând cu 2027, dar acest lucru nu împiedică România să introducă o taxă națională pe carbon. Până la sfârșitul anului 2030, furnizorii de combustibili pot fi scutiți de la noul sistem de comercializare al emisiilor în cazul în care există un sistem național de tarifare a carbonului cu un nivel de preț echivalent sau mai mare decât în sistemul Uniunii Europene”, mai spune raportul OECD.
Aderarea la OECD este principalul proiect de ţară pentru România, un proiect pe care îl tratăm cu deplină responsabilitate şi angajament, a afirmat marţi prim-ministrul Marcel Ciolacu.
Şeful Executivului participă, marţi, la Palatul Victoria, alături de secretarul general al OECD, Mathias Cormann, la evenimentul de lansare a Studiului Economic 2024 pentru România, elaborat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, din care am citat mai sus.
„Este al doilea studiu consecutiv realizat de OECD pentru ţara noastră, după cel publicat în 2022. Pentru România, aderarea la OECD este principalul proiect de ţară, un proiect pe care îl tratăm cu deplină responsabilitate şi angajament”, a declarat Marcel Ciolacu.
Premierul a subliniat că este de datoria guvernanţilor să le expună românilor beneficiile aderării României la OECD.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație internațională ce își are originile în anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizația pentru Cooperare Economică Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucția Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), care numără acum 35 de state membre.
Citește și: