Ofensiva Gazprom în România. Cum acţionează ruşii şi ce-i interesează

Colosul rusesc Gazprom încearcă de mai mulţi ani să pătrundă în forţă în România dar 2012 este anul în care ruşii au renunţat la tatonări şi au trecut la o ofensivă susţinută pe piaţa locală. Ca portavoce a interesului Moscovei, Gazprom încearcă să-şi consolideze poziţia în această parte a Europei iar România, ca una dintre cele mai mari pieţe din Est, este de mare interes. Pe ruşi nu-i interesează doar domeniul gazelor naturale ci şi petrolul sau diverse companii care lucrează în proiecte de infrastructură.
Strategia ruşilor este de a nu acţiona în nume propriu, ci prin subsidiare.

Vârful de lance al investiţiilor Gazprom în România îl reprezintă compania sârbă NIS, deţinută de grupul rusesc, care a demarat din iulie un amplu proiect de investiţii care presupune construcţia a 40 de benzinării până la sfârşitul anului număr care va urca până la 120 la sfârşitul lui 2014. NIS va construi, tot până la sfârşitul lui 2014, 80 de benzinării şi în Bulgaria planul de investiţii pentru cele două ţări fiind de 500 de milioane de dolari. Dacă va ajunge la ţinta propusă, NIS, adică Gazprom, va deveni unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa benzinăriilor, după Petrol, Rompetrol, LukOil şi MOL.

Tot printr-o subsidiară acţionează ruşii şi când e vorba de achiziţia unei fabrici a statului român. Compania rusă TISE s-a arătat interesată de achiziţia combinatului petrochimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, cea mai mare unitate de profil din Centrul şi Estul Europei, care va fi privatizată în 17 septembrie.

Un alt succes al Gazprom este alianţa făcută cu unul dintre cei mai bogaţi români care le-a deschis ruşilor cale către piaţa agricolă a României. Miliardarul Ioan Niculae, care prin intermediul celor şase combinate chimice pe care le deţine este cel mai mare consumator de gaz al României, a înfiinţat o firmă mixtă cu Gazprom Elveţia. El primeşte gazele, le procesează transformându-le în îngrăţăminte după care beneficiul rezultat din vânzarea lor se imparte în mod egal între Gazprom şi Niculae.

Însă Gazprom nu a avut doar reuşite la noi în ţară. Un eşec, cel puţin deocamdată, a fost preluarea Romgaz. Ruşii şi-au exprimat, în repetate rânduri, dorinţa de a prelua Romgaz, cel mai mare producător de gaze al României. Statul nu a scos niciodată la vânzare compania. De asemenea, proiectul comun Romgaz – Gazprom al unui depozit de gaze la Mărgineni nu a prins contur pentru că ruşii şi-au pierdut interesul.

La insuccese se mai poate menţiona şi sistarea negocierilor pentru preluarea Tungal Metrou, compania care a construit metroul bucureştean în anii comunismului după cum relatam aici. Patronii Tungal suspectează că blocarea procesului de achiziţie a companiei s-au datorar imixtiunilor politice.

Poate cel mai important aspect al ofensivei Gazprom în România este cel legat de Petrom. Încă de la privatizarea din 2004 s-a speculat că în spatele OMV ar fi, de fapt, Gazprom care ar controla compania austriacă prin mai multe firme situate în paradisuri fiscale. Zvonurile nu au fost niciodată confirmate însă, recent, preşedintele Camerei de Comerţ România – Rusia Mihai Macsim a afirmat că Gazprom ar fi interesată să cumpere Petrom de la OMV şi că ruşii şi austriecii ar fi avut discuţii în acest sens. Niciun oficial din partea vreuneia dintre cele două companii nu a confirmat existenţa discuţiilor.

Gazprom este cea mai mare companiei rusească şi una dintre cele mai mari din lume cu venituri de 200 de miliarde de euro anual(PIB – ul României este de 125 de miliarde de euro – n.r.) şi profituri de 45 de miliarde de euro. Este controlată de statul rus.

Cea mai mare parte a investiţiilor ruseşti din România sunt în domeniul industriei siderurgice şi industriei petroliere. Nume mari precum Mechel, LukOil sau TNK sunt toate prezente pe plan local.