Oficial BNR: normele de creditare ale băncilor au trecut pe la BNR pentru avizare până în decembrie

Banca Naţională a României a susţinut multă vreme că nu se implică în politicile băncilor privind creditarea şi că nu avea legătură cu clauzele contractuale din contractele de credit, clauze ce s-au dovedit pe alocuri, şi la mai multe instanţe, ca fiind abuzive, mai ales în punctele legate de comisioane şi de dobânzi.

Normele de creditare au trecut pe la BNR, pentru a primi avizul şi pentru a putea fi puse în aplicare, declară Alexandru Nicolae Păunescu, Director în Direcţia Juridică a BNR. Acestea au fost trimise la direcţia de supraveghere, care s-a asigurat că sunt conforme din punct de vedere prudenţial şi nu din cel al costurilor, a insistat directorul din BNR.

„Normele de creditare ale băncilor nu ajung la direcţia de reglementare, ajung la direcţia de supraveghere. Iar acestea nu se avizează, nu se aprobă, ci se validau din punct de vedere prudenţial, mai puţin partea de costuri, care, subliniez, este în responsabilitatea altei autorităţi. Mai nou, Banca Naţională a României, începând din decembrie, nu mai validează acele norme de creditare ale băncilor comerciale, mergând pe practica supavegherii on-site şi a aplicării de măsuri, acolo unde este cazul modificării normelor interne ale băncilor.

Chestiunile prudenţiale, care nu ţin de costurile de finanţare, care sunt chestiuni pur comerciale ce ţin de relaţiile dintre clienţi şi băncile comerciale, nu sunt în sarcina BNR de supravegheat sau de reglemenat, ci ţin de sarcina ANPC”, a declarat Păunescu, în cadrul unei conferinţe de presă organizată de BNR, privind modificările propuse la legea 193/2000, la care au participat reprezentanţii băncilor şi un reprezentant al ANPC.

În acest moment, în lumina modificărilor (amânate) la legea 193/2000, clauzele care au trecut de controlul BNR sau care pe care BNR nu le-a verificat pentru că nu aveau legătură cu partea prudenţială ar putea să ridice probleme tocmai din punct de vedere prudenţial. Procesele băncilor cu clienţii înseamnă costuri: cu avocaţii, cu eliminarea unor comisioane, cu recalcularea unor dobânzi, cu restituirea sumelor încasate în plus şi chiar cu dobânzi legale şi, în unele cazuri, cu daune morale. În cazul în care băncile ar fi obligate să elimine clauze contractuale din întregul portofoliu şi nu doar din câteva mii de contracte, ca până acum, problema ar deveni una de sistem, cu un impact major. De altfel, viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, referindu-se la problema clauzelor abuzive, a sesizat că băncile trebuie să încaseze creditele pentru a putea onora depozitele bancare. Deci, problema pare a fi una cât se poate de prudenţială din acest punct de vedere. Băncile sunt obligate să constituie provizioane pentru litigii, provizioane care aduc pierderi, iar pierderile afectează solvabilitatea şi aduc necesitatea injecţiilor de capital de la acţionari.

„BNR valida normele de creditare interne ale băncilor în funcţie de anumiţi indicatori pe care îi supraveghează şi reglementează. Legea 193/2000 precizează cu claritate o autoritate responsabilă cu supravegherea şi cu sancţionarea încălcării legii”, a mai adăugat Păunescu.

Doar că în timp ce BNR avea pârghia de a verfica contractele de credit în alb, aşa cum erau ele preformulate, ANPC a putut să le verifice doar după ce au ajuns în piaţă şi şi-au produs efectele. Astfel, în ceea ce priveşte partea de costuri, clienţii s-au trezit că trebuie să semnaleze neregulile, în timp ce din punct de vedere prudenţial aceste contracte au fost în regulă din punctul de vedere al BNR.

Argumentul că practica băncilor privind normele de creditare a fost girată de BNR a fost folosit chiar şi de către bănci, în apărarea formulată în faţa instanţei. Chiar Tribunalul Bucureşti a reţinut din apărarea unei instituţii de credit, după cum ECONOMICA.NET scria în august 2012, următoarele: „în analiza clauzelor se va reţine şi faptul că societatea bancară este societate comercială ce funcţionează în scopul obţinerii unui profit, dar având ca specific autorizarea activităţii de către Banca Naţională a României. Din acest punct de vedere culpa în „strecurarea” unor clauze abuzive în convenţiile prezentate nu incumbă, de principiu, total societăţii bancare”.

După acest articol, potrivit mai multor surse din piaţă, BNR a reacţionat dur împotriva băncii cu pricina, considerând că acest argument este inadmisibil, mai ales că a fost folosit în instanţă.

Mai mult, în momentul dezbaterilor privind OUG 50/2010 din Camera deputaţilor, BNR s-a opus extinderii atribuţiilor ANPC în ceea ce priveşte controlul activităţii bancare, considerând că instituţia nu ar putea să ia din prerogativele BNR.