La solicitarea Economica.net, Autoritatea Națională pentru Administrare Fiscală (ANAF) a emis și un răspuns în ceea ce privește atribuțiile sale în domeniul confiscării bunurilor, unul dintre instrumentele de bază cu care lucrau Vama și Direcția Antifraudă, în colaborare cu Poliția.
Pe scurt, ANAF spune că nu mai are atribuții în domeniul confiscării bunurilor, iar o parte din prevederile legii 12/1990 (care acoperea practic toate activitățile comerciale și de producție din România) au fost preluate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Direcția Antifraudă mai are unele atribuții limitate în sensul confiscării, acestea rezumându-se la câteva produse din sectorul agricol și la nerespectarea obligativității de a folosi aparate de marcat (pentru numerarul în plus).
Atașat, puteți consulta Răspunsul ANAF la întrebările Economica.net
Cine câștigă din „amorțirea” Antifraudei și Poliției și de ce este întârziat noul proiect de lege : „Probabil comerțul pe relația China și importurile în general prosperă chiar mai mult decât o făceau când existau confiscări”
Precizăm că Autoritatea nu a răspuns și la întrebările noastre privind stadiul în care se află proiectul de act normativ care urmează să reglementeze situația, adică să readucă în actualitate o parte dintre prevederile fostei legi 12/1990. Din informațiile Economica.net rezultă că un astfel de proiect există și a avut chiar mai multe forme.
Anterior, reprezentanți ai ANAF au făcut toate demersurile legale posibile către toate autoritățile care au avizat abrogarea legii 12/1990 (grupuri parlamentare ale USR si PSD, initiatori, Camera Deputaților, Senat, Președinție) pentru a avertiza asupra efectelor negative, fără să aibă însă succes.
Chiar și în prezent, actul normativ care ar înlocui legea 12/1990 nu pare să prezinte interes pentru autorități. Mai mult, adaugă sursele noastre, forma în care el există acum nu este agreată nici de Poliție, care apreciază că ar fi imposibilă aplicarea măsurilor prevăzute de proiect în termenele exprimate. Pe scurt, se dă posibilitatea celor care nu pot aduce documente pe marfa comercializată de a veni cu o factură după ce sunt prinși de autorități, iar această factură, care poate fi emisă oriunde în Europa, ar trebui verificată într-un termen foarte scurt (3-5 zile), lucru destul de dificil de realizat.
Cine câștigă din acest gol de legislație? Evident, toți cei care își desfășurau activitatea ilegal sau la limita legii, însă și printre aceștia există o categorie aparte, care are cel mai mult de câștigat.
„Firmele care importă bunuri au cel mai mult de câștigat din această situație. Probabil că în acest timp prosperă comerțul pe relația China. Dacă bunurile nu mai pot fi confiscate în Vamă, tot ce pot face autoritățile este să pună un sigiliu pe care apoi sunt obligate să îl ridice, în perioada prevăzută de lege. După aceea, binențeles că cel vizat poate face ce vrea cu marfa, pentru că nu se mai pot face confiscări”, comentează o sursă informată.
Istoria unei scăpări a USR de care PSD a profitat din plin. Neglijență, naivitate sau premeditare?
Inițial, legea 12/1990 ar fi trebuit doar modificată, nu abrogată integral. Aceasta a fost intenția inițiatorilor, printre care cel mai activ a fost actualul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, atunci doar membru în Comisia de Buget Finanțe a Camerei Deputaților. Practic, se încerca o adaptare a legii la rigorile concurenței din economia de piață, lucru justificat de altfel și de destul de numeroasele acțiuni de contestare venite dinspre comercianți, unele dintre ele ajunse chiar la Curtea Constituțională.
O discuție amplă, folosită în scop electoral atât de USR cât și de PSD a fost asupra uneia dintre modificările inițiale propuse, anume eliminarea obligativității de a afișa adaosul comercial. Cei de la USR au spus că astfel ne adaptăm rigorilor concurenței, în timp ce PSD arăta că astfel se dă frâu liber scumpirilor. Interesant este că, în final, au ajuns la o înțelelegere eliminând, la insistențele PSD după cum susțin surse implicate în discuții, întreaga lege 12/1990, cu efectele prezentate mai sus.
De remarcat este și că inițiatorii demersului nu au sesizat niciun moment, în acte oficiale, efectele pe care abrogarea le va avea asupra activității unor instituții importante și implicit asupra pieței, în condițiile în care vor putea activa nesancționați agenții comerciali care obțin avantaje asupra concurenței, prin diverse metode considerate ilegale.
Pentru inițiatori, parlamentari USR și PSD, abrogarea legii era mai degrabă o chestiune minoră, de igienă legislativă, în condițiile în care, spuneau ei în expunerea de motive, „singura consecință practică a acestei obligații este sancționarea contravențională a unor comercianți de bună-credință”.