‘Astăzi începe un nou capitol al relaţiei noastre centenare cu apa’, a spus, într-un comunicat, ministrul infrastructurii şi mediului, Melanie Schultz, transmite AFP.
După inundaţiile din 1953, soldate cu 1.835 de morţi şi 72.000 de sinistraţi, a fost pus în aplicare un prim’plan Delta’ pentru o mai bună protecţie a ţării împotriva inundaţiilor. În pofida îmbunătăţirilor succesive, sistemul de apărare trebuie renovat. Potrivit unui recent raport al biroului pentru planurile referitoare la mediul înconjurător, 35% (1.302 km) din barajele iniţiale nu corespund normelor actuale. Este timpul să se acţioneze pentru că ‘tot mai multe persoane trăiesc în regiuni aflate sub nivelul mării, activităţile noastre economice sunt mai extinse şi, din cauza încălzirii climatice, nu mai există apă în râurile noastre’, a afirmat Melanie Schultz.
Pe terenurile smulse mării trăiesc aproape jumătate din locuitorii ţării şi de acolo provine 65% din PIB-ul Olandei.
Noul plan Delta 2015 prevede măsurile necesare, până în 2050, pentru funcţionarea sistemului de apărare împotriva apelor, printre care întărirea a 200 de diguri. În program figurează şi creşterea rezervelor de apă dulce, precum şi lărgirea fluviilor Rin şi Maas (Meuse). Programul mai prevede şi diferite scenarii pentru ca statul să răspundă în mod flexibil în cazul ridicării nivelului apelor. ‘Ştim că nivelul mării creşte, dar nu ştim precis cum. Lucrările pentru a ne proteja împotriva apelor nu se termină niciodată în Olanda’, se mai arată în comunicatul menţionat.
Olanda are diguri în lungime de 17.500 km, de-a lungul litoralului şi al râurilor. Printre cele mai impresionante se numără Afsluitdijkn din nordul Amsterdamului, de 32 km lungime, construit în 1932, care separă de mare un lac cu apă dulce. În 1986, s-a realizat şi un sistem anti-furtună, cu o lungime de 8 kilometri.