Olli Rehn: Europa trebuie să rămână pe făgaşul austerităţii
Zona euro trece prin vremuri de venituri scăzute, dar există lumină la capătul tunelului. Pe de-o parte, perspectivele economice pe termen scurt rămân slabe, iar pe de altă parte, există semne că încrederea revine, susţine oficialul european într-un articol pe care îl semnează în Financial Times /FT/.
Irlanda a revenit pe pieţele datoriei. În septembrie, mai mult capital privat a intrat în Spania decât a ieşit, pentru prima dată în 15 luni. Iar Italia a vândut recent obligaţiuni cu maturitate la 10 ani, la cel mai mic randament din 2010 încoace. Aceasta a fost o recunoaştere clară a hotărârii manifestate de guvernul lui Mario Monti de a stimula competitivitatea şi a urmări finanţe publice solide. În contextul în care randamentele obligaţiunilor italiene sunt în creştere din nou, după anunţarea intenţiei lui Monti de a demisiona, acest lucru este, de asemenea, un memento al necesităţii de a menţine o astfel de determinare pe viitor, subliniază comisarul european.
Progresele realizate reflectă decizii importante atât la nivel naţional cât şi european. Aceste decizii au început să reconstruiască încrederea, calmând pieţele şi contracarând temerile privind un colaps al monedei euro. Reformele structurale ample ajută la reechilibrarea economiei zonei euro. Progresul este tangibil: dezechilibrele de cont curent între membrii zonei euro au scăzut semnificativ, în contextul în care competitivitatea pierdută de unii membri în deceniul de dinaintea crizei este recâştigată.
Este adevărat că corectarea dezechilibrelor de cont curent a avut loc până acum în principal în ţările cu deficit, dar acest lucru nu este o surpriză, având în vedere amploarea provocărilor cu care se confruntă ele. Aşa cum remarca John Maynard Keynes înainte de discuţiile Bretton Woods, o astfel de ajustare este „obligatorie pentru debitor şi voluntară pentru creditor”.
Acest lucru nu invalidează necesitatea unei reechilibrări externe mai simetrice în cadrul zonei euro, implicând atât ţări creditoare cât şi ţări debitoare. Comisia Europeană a declarat că ţările cu excedent vor trebui să pună în aplicare reforme pentru întărirea cererii interne. Germania va putea face acest lucru prin deschiderea pieţei serviciilor sale şi prin încurajarea salariilor să crească în concordanţă cu productivitatea, două dintre recomandările făcute Berlinului de către Consiliul UE, în iulie anul trecut.
În acelaşi timp însă, susţine Rehn, ar trebui să fim conştienţi de faptul că zona euro nu este nici o economie mică deschisă, nici o economie mare închisă, ci o economie mare deschisă, care face comerţ foarte mult cu restul lumii. Aceasta înseamnă că canalele de ajustare sunt influenţate în mod semnificativ de o interdependenţă economică globală. O reducere a excedentelor în nord nu va duce automat la o creştere corespunzătoare a cererii de exporturi către sud.
Principalii beneficiari ai unei cereri germane mai mari vor fi economiile central-europene strâns integrate în lanţurile de aprovizionare din Germania. Analiza oficialului european sugerează că o creştere de 1% a cererii interne germane va îmbunătăţi balanţa comercială a Spaniei, Portugaliei şi Greciei cu mai puţin de 0,05% din PIB. Acest lucru nu va duce foarte departe, motiv pentru care politicile de sporire a competitivităţii – atât structurale cât şi legate de cost – rămân cruciale pentru ajustarea şi reechilibrarea zonei euro.
Argumentele privind susţinerea unei stimulări fiscale semnificative în Germania, aşa cum o cer unii, sunt slabe, consideră Rehn. Ţara va avea, de facto, o poziţie fiscală mult mai puţin restrictivă în 2013 decât restul zonei euro: soldul bugetar structural este de aşteptat sa fie puţin schimbat în Germania, dar să crească cu 1 punct procentual din PIB în zona euro ca întreg.
Poziţia fiscală a Berlinului este, de asemenea, pe deplin în conformitate cu recomandările făcute de alte organisme, precum FMI, şi promovează componente de cheltuieli prietenoase cu creşterea, cum ar fi educaţia şi cercetarea, aşa cum a solicitat în mod constant Comisia Europeană.
În pofida percepţiilor greşite persistente pentru situaţia contrară, stabilitatea reformată a UE şi pactul de creştere ţin pe deplin seama de condiţiile economice în evoluţie. Efortul de consolidare al fiecărei ţări este specificat în termeni structurali, înlăturând efectele ciclului de afaceri şi măsurile cu caracter excepţional (one-off) şi ia în considerare spaţiul fiscal al ţării şi condiţiile macroeconomice. În cazul în care creşterea se deteriorează, o ţară poate primi timp suplimentar pentru a corecta deficitul excesiv, cu condiţia ca efortul de consolidare convenit să se facă. Astfel de decizii au fost luate în acest an pentru Spania, Portugalia şi Grecia.
De asemenea, mai relevă Rehn, CE intenţionează explorarea de noi modalităţi, în cadrul regulilor pactului de stabilitate şi creştere, pentru a ajusta investiţiile publice în evaluarea planurilor fiscale naţionale.
În scopul de a depăşi criza şi restabili încrederea, trebuie să se continue eliminarea obstacolelor structurale din calea creşterii durabile şi a locurilor de muncă; să se continue consolidarea fiscală prudentă şi să se transforme gândurile îndrăzneţe în acţiuni convingătoare atunci când se reproiectează şi se reconstruieşte uniunea economică şi monetară, ţine să sublinieze Rehn.
Pe scurt, concluzionează preşedintele CE, trebuie să se rămână pe acest făgaş şi să se continue reformele decisive din statele membre precum şi o integrare mai profundă în zona euro.