Olteanu, BNR: Curentul de opinie referitor la Legea falimentului personal, o manipulare a unor lichidatori

Olteanu a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES, și despre problema clauzelor abuzive din contractele de creditare, arătând că numărul proceselor dintre bănci și datornici pe această temă ar putea crește în perioada următoare.

Pe de altă parte, întrebat despre posibilitatea de a accepta un nou mandat de viceguvernator al băncii centrale, Bogdan Olteanu a declarat că decizia o va lua în această vară.

Când credeți că ar fi posibilă aprobarea Legii falimentului la persoane fizice, în România? Cum ar trebui să arate o astfel de lege?

Bogdan Olteanu: Personal, cred că actualul curent de opinie referitor la Legea falimentului personal este o manipulare a agenților, a operatorilor de piață interesați. Nu este niciun interes major al debitorilor și niciun interes major al creditorilor și am să vă spun motivul: nu cunosc situații relevante în care un debitor și un creditor să nu fi ajuns la soluții de compromis asupra unor bunuri esențiale.

Dacă ți-ai cumpărat televizoare mai multe decât îți permiteai, sigur că ai fost executat silit și este un lucru natural. Dar nu cunoaștem în România, eu nu cunosc cel puțin, vreo situație în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia. Din casa în care locuia, nu din casa care a fost o investiție imobiliară, nu vorbesc aici de dezvoltatori imobiliari, nu vorbesc aici de constructori.

Vorbesc de oameni care și-au cumpărat o casă a lor, strâng cureaua, plătesc din greu, este o situație dificilă, dar a existat capacitatea celor două părți de a se înțelege. Riscul, după părerea mea, în apariția acestei legi, constă în faptul că, probabil, cea mai mare parte a sumelor recuperate de la persoana în insolvență va fi preluată de către lichidatori. Pentru că, să fim foarte deschiși, cei care promovează Legea falimentului personal nu sunt nici debitori, nici bănci, sunt lichidatori. Lichidatori care nu lucrează voluntar. Nu există niciun lichidator care să lucreze gratis în România în acest moment.

După părerea mea, lucrează pentru tarife mult prea mari, mi se pare un element neetic din partea lor să nu prezinte debitorilor, atunci când promovează această lege, și această dimensiune a costurilor. În multe dintre lichidările în zona comercială, s-a constatat că mai bine de jumătate din banii recuperați de la debitor se duc la lichidator pe costuri ale lichidării, și nu la creditor.

Acesta înseamnă că debitorul rămâne în continuare dator creditorului, deși plătește, deși își pierde din avere. De aceea, când introducem o lege, cred că trebuie să fim extrem de atenți la cine beneficiază de ea. Se poate găsi un mecanism, dacă este nevoie de el, pentru o ușurare a calendarului de plată, de exemplu, dar această ușurare să fie în favoarea debitorului și nu a unui al treilea care intervine între debitor și creditor.

După părea mea, această lege este indusă de persoanele interesate, de unii lichidatori. În cazul celor două inițiative parlamentare nu am fost consultați de inițiatori. Am fost consultați de Guvern pentru elaborarea punctului de vedere al Guvernului.

Ce ne puteți spune despre sentințele/procesele date de instanțe în cazul proceselor dintre bănci și clienții acestora? Ar putea constitui acestea un stimul pentru debitorii cu probleme de a da în judecată băncile?

Bogdan Olteanu: Am văzut că au apărut primele sentințe pe clauze considerate abuzive și acele clauze trebuie eliminate din contracte. Noi am spus de la început, în dezbateri, că nu există clauze abuzive acceptabile. Orice clauză abuzivă trebuie eliminată din contract pentru simplul fapt că este abuzivă. Constatarea caracterului abuziv, conform legii, o face o instanță judecătorească. Este evident că o clauză constatată ca abuzivă trebuie eliminată din acele contracte în care se regăsește. Este evident că atâta vreme cât se vor regăsi prin sentințe judecătorești clauze considerate abuzive ele vor fi eliminate.

Cred, pe de altă parte, că părțile, și creditorii și debitorii, au învățat din experiența ultimilor ani și din experiența crizei și că în contractele noi de credit probabilitatea de a regăsi asemenea clauze este mult mai mică. De aceea, probabil că numărul clauzelor abuzive identificate va crește într-o primă instanță pe situațiile aflate în stoc după care se va reduce semnificativ.

Era necesară modificarea Legii insolvenței?

Bogdan Olteanu: Da, era necesară. Legea insolvenței din 2006 nu era o lege rea, dar ea a devenit uzată moral pentru că societatea s-a schimbat trecând prin criză, pe de o parte, sofisticându-se pe de altă parte, companiile s-au schimbat, relațiile sociale și juridice s-au schimbat și avem nevoie de instrumente noi pe câteva dimensiuni.

Una dintre dimensiuni, foarte importantă, este consolidarea instrumentelor pre-insolvență. Așa încât restructurarea companiilor aflate în dificultate, dar solvente, să se facă înainte de ajungerea la momentul insolvenței pentru a salva afacerea. Aceste instrumente se conturaseră prin legi speciale, concordat preventiv, mandat ad-hoc, cu câțiva ani în urmă, puțin practicate și cu mici dificultăți care le făceau neatractive. Codul insolvenței are aici instrumente utile.

O altă dimensiune este cea prin care Codul reașează raporturile dintre creditor și debitor într-o poziție mai bună, mai corectă, adică în favoarea creditorului, pentru că aici e un lucru foarte simplu de spus: debitorul are o obligație, creditorul are un drept. Aceasta este relația dintre ei. Nu pot fi tratați în mod egal. Debitorul și-a asumat să plătească bani, creditorul are dreptul să îi încaseze. Atunci, încercând să conservăm valoarea economică, încercând să conservăm valoarea industrială, întotdeauna trebuie să ținem cont de faptul că dreptul e al creditorului și obligația a debitorului. Aceste lucruri sunt pozitive în ceea ce privește noul Cod al insolvenței.

Mai avem, la Banca Națională, câteva elemente de detaliu pe care le discutăm cu inițiatorul conform înțelegerii la care s-a ajuns în toamnă, după evenimentele legate de Cod. S-a stabilit că se vor depune amendamente la Parlament. Discutăm și lucrăm pe aceste amendamente, menite să ușureze procedurile, să le facă mai transparente, dar sunt deja chestiuni de detaliu. Principiile mari s-au stabilit.

În ce stadiu se află inițiativa care permite băncilor să emită obligațiuni ipotecare?

Bogdan Olteanu: Este la Ministerul de Finanțe, transmisă de către noi, pusă în dezbatere publică, pe circuit de avizare în Guvern, din ce cunosc. Urmează să fie trimisă de Guvern la Parlament sau adoptată sub forma unei ordonanțe de urgență, după care Banca Națională va emite reglementările secundare. Așa cum a rezultat în urma consultărilor este un proiect pe care eu îl consider bun și implementabil. Adică de natură să permită în practică emisiuni de obligațiuni ipotecare.

Când ar putea fi emise primele astfel de titluri? Care ar fi potențialul pieței?

Bogdan Olteanu: Noi am transmis în termenul pe care l-am agreat un proiect, până la sfârșitul anului trecut, așteptăm să devină lege. Bineînțeles că noile titluri vor putea fi emise după ce acest proiect va fi adoptat. Intenționăm să acordăm un an de încercare.

Noi am stabilit niște limite de emisiune în funcție de totalul activelor potențialilor emitenți. Limite pe care le-am lăsat la latitudinea Băncii Naționale în sensul că ele pot fi majorate de BNR după un an, după doi ani, pe măsură ce vedem că băncile administrează bine aceste pachete de ipoteci care constituie garanția emisiunilor. Există posibilitatea de a emite în valoare de sute de milioane de euro din primul an, nu este o problemă. Limita este 20% din totalul activelor în primul an, dar există posibilitatea ca acest plafon să fie ridicat pe măsură ce vedem că aceste portofolii sunt administrate corect, pentru că ele vor trebui administrate permanent de către bănci, iar în momentul în care apar în ele ipoteci cu dificultăți acestea vor trebui înlocuite cu altele bune.

Cum vedeți evoluând afacerile băncilor în perioada următoare? Ar putea serviciile de consultanță să dețină o pondere însemnată în cifra de afaceri a acestora?

Bogdan Olteanu: Consultanța este greu să ajungă să dețină o pondere importantă în cifra de afaceri a băncilor, dar va putea deveni mai mare ca importanță și nu ca volum.

Dacă este să ne îndreptăm spre o formulă în care băncile să fie agenți pentru derularea fondurilor europene, atunci sigur că o contribuție în domeniul consultanței în ce privește elaborarea proiectelor, în ce privește analiza bancabilității și eligibilității acestor proiecte va fi o activitate de consultanță derulată de bănci, nu cu funcție în principal remuneratorie cât cu funcție de suport pentru atragerea unor operațiuni pe care băncile să le deruleze și care să le aducă și profit. Eu sunt dintre cei care cred că modelul de business al băncilor este bine să fie în continuare un model clasic și la noi, în general, a fost un model clasic.Tradingul a avut momentul său de glorie, dar scurt. Cred că rostul băncilor este să atragă depozite și să dea credite ceea ce asigură și stabilitate și profitabilitate și evită nevoia de intervenții publice în salvarea sectorului financiar.

Vorbeați despre implicarea băncilor în absorbția fondurilor UE.

Bogdan Olteanu: Nu este ceva ce am inventat noi. Este un model care a funcționat în alte țări, iar Polonia este un bun exemplu. În ce privește fondurile europene pentru mediul privat se dovedește că statul, ca administrator de proiect, are dificultăți pentru că este vorba de foarte mulți potențiali beneficiari, pentru că este vorba de un volum mare de acte și pentru că până la urmă apare această nealiniere a stimulentelor.

Funcționarul public nu este stimulat să încurajeze, prin actualul sistem de remunerare, absorbția eficientă a acestor fonduri. Am avut discuții cu domnul ministru Teodorovici ca în următorul exercițiu bugetar al UE din 2014-2020, când va începe el să se aplice în România, acele fonduri care sunt destinate mediului privat să poată fi derulate de bănci. Băncile vor evalua bancabilitatea, eligibilitate, vor asigura prefinanțarea, vor putea asigura cofinanțarea proiectelor, atunci când beneficiarul are nevoie. Noi am propus ca acest sistem să fie opțional, iar Guvernul va decide cum vrea să procedeze.

Cum vedeți limitarea plăților în numerar?

Bogdan Olteanu: Se va ajunge acolo, dacă nu prin reglementare, atunci prin cultură pentru că instrumentele electronice de plată se vor extinde și teritorial și social. Utilizarea numerarului va fi din ce în ce mai puțin utilizată. Este o tendință naturală, dar până să ajungem la nivelul Suediei care este pe punctul să elimine complet numerarul mai avem foarte mult.

Vă doriți un nou mandat la BNR pentru funcția de viceguvernator?

Bogdan Olteanu: Experiența a fost cu totul extraordinară. Sunt vremuri excepționale pentru bankingul central, pentru că am trecut prin perioada postcriză în acest Consiliu de Administrație, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că acum construim cu partenerii noștri europeni Uniunea Bancară, un mecanism extraordinar de complex și foarte, foarte interesant. Mă consider semnificativ îmbogățit de această experiență.

Ce voi face mai departe voi gândi probabil în vara aceasta când va trebui să iau o decizie importantă. Voi avea 10 ani în serviciul public de înalt nivel și cred că este un moment să decid dacă vreau să merg înainte în serviciul public sau să mă întorc în mediul privat.

Dacă ar fi să mă întorc în mediul privat, va fi o întreprindere personală. O să vreau să decid eu pentru mine, nu să decidă alții pentru mine.