Omul de afaceri Dan Adamescu, condamnat la patru ani şi patru luni de închisoare. Sentinţa este definitivă

Citeşte şi DNA, noul „patron” al Unirea Shopping Center: a pus sechestru pe 74% din acţiuni pentru recuperarea pagubei în cazul Adamescu

              DNA a pus sechestru şi pe 48% din acţiunile Intercontinental

              DNA pune sechestru pe 850 de milioane de lei din averea lui Dan Adamescu

              Tribunalul Bucureşti a decis arestarea preventivă în lipsă a fiului lui Dan Adamescu

Instanţa supremă a respins apelul declarat de Dan Adamescu şi a menţinut sentinţa dată de Curtea de Apel Bucureşti în februarie 2015.

În acelaşi dosar, omul de afaceri Iosif Armaş, fost deputat PSD, a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendare.

Mircea Moldovan, unul dintre judecătorii mituiţi de omul de afaceri Dan Adamescu, a primit pedeapsa cea mai grea din dosar, respectiv 12 ani şi 2 luni închisoare, cu mult mai puţin decât cei 22 de ani închisoare daţi de Curtea de Apel Bucureşti.

Condamnaţi au fost şi alţi trei foşti judecători de la Tribunalul Bucureşti: Ion Stanciu – 3 ani şi 4 luni închisoare cu executare; Elena Rovenţa – 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare; Ciprian Sorin Viziru – 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare.

În iunie 2014, procurorii DNA i-au trimis în judecată pe oamenii de afaceri Dan Adamescu şi Iosif Armaş, aceştia fiind acuzaţi că au dat mită unor judecători de la Tribunalul Bucureşti pentru a obţine soluţii favorabile în instanţă pentru firme ale lor aflate în insolvenţă.

Potrivit DNA, cei patru judecători au pretins şi primit sume de bani sau bunuri în scopul de a îndeplini/nu îndeplini sau a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, desemnării preferenţiale a unor administratori judiciari, atribuirii preferenţiale a unor dosare de insolvenţă, pentru a-şi exercita influenţa pe lângă alţi magistraţi de la diverse instanţe din Bucureşti sau din ţară, utilizând informaţii deţinute prin prisma atribuţiilor de judecător.

De exemplu, în schimbul unor sume de bani, bunuri ori servicii, judecătorul Mircea Moldovan se angaja să atribuie preferenţial unor societăţi/practicieni în insolvenţă anumite ”dosare bune”. Prin sintagma ”dosare bune” în materie de insolvenţă se înţelege, din punctul de vedere al lichidatorului sau administratorului judiciar, cauze cu active valoroase de valorificat, ceea ce generează obţinerea unor venituri substanţiale de către societatea de insolvenţă, susţin procurorii.

În alte cazuri, oferta s-a materializat în prezentarea importanţei dosarelor pe care le-a avut sau le avea repartizate spre judecată, demersurile fiind exercitate în scopul de a-l determina pe beneficiar să ofere sume de bani, în perspectiva desemnării ca administrator judiciar.

Potrivit rechizitoriului, judecătorul Moldovan a primit bani şi bunuri în valoare de 29.935 lei, iar Ion Stanciu a primit, în cursul lunilor iunie 2013 şi decembrie 2013, suma de 15.000 euro de la Dan Adamescu şi de la o altă persoană, prin intermediul şi cu ajutorul Monicăi Borza, pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă într-un dosar, respectiv de a accepta deschiderea procedurii insolvenţei SC Baumeister SA, coordonată de Adamescu, şi în schimbul numirii unei anumite societăţi de insolvenţă drept administrator judiciar.

De asemenea, Mircea Moldovan a primit ca mită, printr-un intermediar, un pachet cu produse alimentare (carne de vită/miel) de la fostul deputat PSD Iosif Armaş, în schimbul ajutorului dat de magistrat într-un dosar de insolvenţă, ce privea SC Argirom International SA.

Şi judecătorii Elena Rovenţa şi Ciprian Viziru au primit bani pentru a pronunţa hotărâri favorabile în mai multe dosare.

Potrivit DNA, elementele definitorii ale activităţii infracţionale a celor patru judecători ai Secţiei a VII – a civilă s-au structurat pe mai multe paliere: întâlniri periodice, aparent protocolare sau profesionale, chiar în incinta Tribunalului Bucureşti, în faţa clădirii TB sau în proximitatea instanţei; întâlniri periodice discrete, manifestate sub forma plimbării cu maşina prin Bucureşti pentru a putea fi discutate aspectele infracţionale, modul conspirat de comunicare, atunci când vorbeau la telefoanele mobile; identificarea dosarelor de insolvenţă ”bune” în care să fie desemnaţi sau cele în care judecătorii puteau pronunţa soluţii favorabile mituitorilor şi cumpărătorilor de influenţă.