Opinie Liviu Popa: Implementarea cu success a tehnologiei 5G pusă în pericol de graba decidenţilor şi lipsa de dezbatere reală

Ce prevede proiectul? Se realizează o transpunere aproape ad literam a Memorandumului semnat anul trecut între Guvernul SUA și cel al României și se detaliază și un mecanism de luare a deciziei, în care rolul principal va reveni CSAT.

Problema principală este dată de absența din textul proiectului de lege a unor criterii măsurabile, care să asigure un caracter predictibil al acesteia. Memorandul preia patru cerințe extrem de generale din Memorandum, legate mai de grabă de zona etică coporativă, a căror îndeplinire nu știm exact cum va fi verificată. Nu se face referire la cerințe de evaluare sub forma de standarde și parametri. Fie că facem referire la securitatea rețelei sau la orice alt element de funcționalitate calitativă, nu avem niciun fel de cerințe minimale care ar trebui asigurate de eventualii furnizori de tehnologie 5G. În aceste condițiii se poate ridica legitim întrebarea dacă impactul acestei legislații va fi unul benefic pentru consumatori, răspunsul părând la acest moment că este mai degrabă unul negativ.

De ce spun asta? Riscăm să avem un efect congruent, în care anumiți furnizori importanți, spre exemplu Huawei, să fie excluși, iar cei rămași în cursă, în absența competitorului principical și fără a avea prevăzută necesitatea îndeplinirii unor standarde tehnice, să facă rabat la calitate, urcând în același timp prețul pentru produsele și tehnologiile oferite. Adoptarea proiectului în forma actuală riscă de altfel să producă o importantă afectare a liberei concurențe pe piață, ceea ce nu a funcționat niciodată, indiferent de industrie și de țară în avantajul consumatorilor. Un alt efect negativ al lipsei unor criterii tehnice clare de selecție și intrarea în capcana unor reglementări de ordin general, a căror interpretare poate ține de elemente subiective, este cel al posibilei contestări cu succes a unor eventuale excluderi de furnizori în instanțe locale și internaționale. Contestările pot conduce la noi amânări în derularea licitației și putem ajunge și la plata de daune, de către noi toți. În loc să remediem la final, ar fi mai ușor ca proiectul de lege să ia în calcul de la bun început astfel de elemente.

Este important să ne oprim și la forurile instituționale în care se va lua decizia. Este o dată în plus surprinzător că instituții cu competențe în domeniul telecomunicațiilor sunt complet ignorate. Însă dacă privim prin corelare cele două coordonate menționate – absența unor criterii tehnice și neincluderea în procesul de evaluare a unor instituții cu competențe în domeniul telecomunicațiilor – nu mai putem vorbi de o supriză, întreaga abordare fiind coerentă, însă greșită, prin excluderea exact a acestor două direcții cheie, care pot fi private ca fiind de maximă importantă: criterii clare și standarde tehnice pe de o parte, și neimplicarea diferitor autorități competente din domeniu.

Nimeni nu subestimează importanța asigurării securității cibernetice. Tocmai de aceea ea ar trebui cât mai bine și transparent dezbătută, cu implicarea tuturor actorilor din industrie, companie, ONG-uri, specialiști. Care este abordarea țărilor importante din UE, cum procedează țări ca Germania sau Franța? Cum putem să se asigurăm că orice furnizor va fi obligat să implementeze soluții tehnice capabile să asigure securitatea și reziliența rețelelor 5G? Sunt întrebări legitime care ar trebui să primească răspunsuri într-o amplă consultare publică. Altfel, România riscă, prin adoptarea rapidă a unui proiect de lege care prezintă importante lipsuri, să genereze efecte negative, atât pentru piața telecomunicațiilor, cu impact final asupra consumatorilor, cât și pentru predictibilitatea mediului de afaceri de pe piața românească și pentru sentimentul de încredere al investitorilor străini.

Articol susţinut de Huawei.