Oprescu (ARB):Conversia creditelor, un potenţial „tsunami” pentru sistemul bancar, dacă se aprobă la cursul istoric INTERVIU

Preşedintele ARB se aşteaptă ca, la finalul anului, să se înregistreze o creştere a creditului neguvernamental de până în cinci puncte procentuale, fără a lua, însă, în calcul, eventualele măsuri luate de bănci pentru reducerea creditelor neperformante.

În ceea ce priveşte profitabilitatea sistemului, Oprescu nu a avansat o estimare, precizând că aceasta depinde foarte mult de cadrul legislativ. În opinia sa, aceasta este principala incertitudine pe plan intern din perspectiva profitabilităţii sistemului.

Potrivit şefului ARB, incertitudine este cuvântul de ordine şi pe plan extern, având în vedere votul britanicilor pro-Brexit, dar şi încetinirea creşterii economice în China, preţul petrolului şi terorismul mondial.

AGERPRES: Cum se prezintă sistemul bancar la jumătatea anului 2016?

Sergiu Oprescu: Sistemul bancar a ieşit din perioada de criză de ceva vreme, iar acum ne putem pronunţa mai degrabă cu privire la perspectivele sistemului, în special pe segmentul de creditare. Sistemul a avut o perioadă de exuberanţă între 2004 – 2008, urmată de perioada de criză. Însă această perioadă distinctă nu aş duce-o mai departe de 2011 sau 2012 când se atingea un nivel de neperformanţă ridicat, care venea din ajustările pe care sistemul le-a realizat, referindu-ne la evenimentele petrecute în anii anteriori. După perioada respectivă, când şi economia a început să crească, atunci a început şi sistemul bancar, încet – încet, un proces foarte atent de curăţare a bilanţurilor contabile din punct de vedere al neperformanţei. Şi astfel, de la o neperformanţă de 23% în 2014, rata creditelor neperformante, potrivit definiţiei ABE, a scăzut la 12,4% în luna mai 2016, ceea ce înseamnă o curăţare foarte puternică a sistemului. Suntem foarte aproape de pragul de a avea un nivel de neperformanţă cu o singură cifră, ceea ce e de dorit, pentru că ne scoate dintr-o zonă de risc ridicat.

AGERPRES: Este posibil ca acest obiectiv, de reducere a creditelor neperformante sub 10%, să fie atins anul acesta?

Sergiu Oprescu: În momentul de faţă, convingerea mea este că trebuie să adoptăm măsurile necesare care să conducă la acest obiectiv. Este realizabil, dar ca obiectiv, eu cred că e mai important să ştim care este traseul de parcurs pentru a ajunge cu neperformanţa sub nivelul de 10%. Asta ar însemna de fapt să identificăm toate măsurile, care sunt relativ standard: write-off, write-down, vânzare de active neperformante, poate, inclusiv, o parte din creditele restructurate încep să performeze pe fundalul economic mai bun al României şi pot fi reclasificate ca şi credite performante după ce au stat o perioadă de timp în ‘carantină’, aşa cum prevede reglementarea europeană.

AGERPRES: Pentru a doua parte a acestui an, cum estimaţi că va evolua creditarea?

Sergiu Oprescu: În ceea ce priveşte creditarea, ar trebui să ne uităm atât la cerere cât şi la ofertă. Pentru ofertă, ne uităm atât la sistemul bancar, dar şi la alte segmente care pot contribui la furnizarea unei oferte pentru cererea existentă. Mă refer în principal la partea nereglementată precum ‘shadow banking’, entităţi de tip fintech şi crowdfunding.

Dacă vorbim de creditarea pentru persoane fizice, creditele ipotecare au crescut în 2015 semnificativ, continuând să crească şi în prima parte a acestui an, dar este încă prea devreme să vedem care va fi impactul Legii dării în plată la nivelul acestui an şi al anilor următori.

În mod evident, în clipa de faţă legea a afectat cererea ca urmare a noilor condiţii de creditare impuse de aceasta: majorarea avansului, a marjelor, toate condiţiile care ţin cont de noile condiţii de risc.

Riscul pe care îl avem de această dată este un risc de ‘dare în plată’, care este un risc de piaţă imobiliară, nemaifiind un risc de creditare. Dacă până acum ne uitam la persoanele fizice, în principal din perspectiva riscului de credit pe care persoana îl avea în relaţia cu banca, acum trebuie să ne uitam din perspectiva riscului de credit precum şi a riscului imobiliar al activului pe care acesta îl achiziţionează. Este o perspectivă asemănătoare leasing-ului, când trebuie să te uiţi şi la piaţa secundară, la variaţiile pe care le are în piaţă preţul activului pe care îl finanţezi.
Deci pe segmentul ipotecar, probabil ne vom aştepta la o temperare a creşterii stocului sau poate chiar rămânerea pe un nivel plat.

AGERPRES: Din creşterea creditului ipotecar, cât a provenit din programul Prima Casă?

Sergiu Oprescu: Nu avem date în clipa de faţă la nivelul industriei, dar în orice caz, îmi dau seama că Prima Casă nu a reprezentat în 2015 la fel de mult ca în 2014. A reprezentat mult mai puţin din punct de vedere al volumului vânzărilor.

AGERPRES: La creditele de consum care este situaţia în prezent?

Sergiu Oprescu: Pe partea de consum suntem într-un segment unde, de ani de zile, avem o scădere a stocului. Această scădere a fost agresivă în ultima perioadă. Să nu uităm că am plecat de la un stoc maxim de credite de consum de 18 miliarde de euro şi am ajuns, la sfârşitul primului trimestru 2016, la un stoc de aproape 11 miliarde de euro. Aproximativ 7 miliarde de euro au fost rambursate de la momentul de maxim al stocului până în prezent. În ultimul an, scăderea creditului de consum (mai 2016/decembrie 2015) a fost de aproximativ două puncte procentuale. Asta arată că tendinţa de scădere s-a temperat, dar încă nu am avut o schimbare de trend şi nu avem o creştere pe acest segment. Ne aşteptăm ca pe fundalul temperării sau scăderii creditului ipotecar să vedem creditul de consum revigorându-se.

Paradoxul este că, în acest moment, creditul de consum negarantat a devenit ‘cel mai garantat’ credit, pentru că la ipotecar am rămas doar cu garanţia ipotecară şi, potrivit legii, nu mai avem acces la niciun fel de alte garanţii. În cazul creditului de consum, băncile au acces în continuare, eventual, la celelalte garanţii pe care clientul le-a adus, respectiv gajul pe contul personal şi restul garanţiilor personale.

AGERPRES: Dar creditarea în lei pentru persoane fizice a avansat cu peste 30% în termeni anuali în ultimele luni. Consideraţi riscant acest ritm?

Sergiu Oprescu: Acest avans este explicat foarte clar de scăderea dobânzii de bază. Suntem într-un mediu de dobânzi scăzute, cu atât mai mult valabil pentru creditele în lei. Nu cu multă vreme în urmă se credita la un ROBOR de 5 – 7 puncte procentuale, iar astăzi acesta a ajuns la 0,7% la trei luni. Diferenţialul fiind mult mai mare pe creditele în lei decât pe cele în euro. Să nu uităm că EURIBOR a ajuns în teritoriu negativ acum, dar a stat la un nivel apropiat de zero timp de ani de zile. Era normal să vedem că se accelerează creditarea în lei în această perioadă.

AGERPRES: Reprezentanţi ai Băncii Naţionale au avansat ipoteza impunerii unor restricţii la creditarea în lei, în care viteza anuală de creştere depăşeşte 30%. Aţi avut astfel de discuţii cu Banca Naţională?

Sergiu Oprescu: Nu am avut astfel de discuţii, dar probabil această analiză nu se poate face decât în contextul întregului stoc de credite de consum.
Este adevărat însă că pe niciun segment nu trebuie să ai derapaje. Plecând de la o bază foarte scăzută, o creştere de 30%, în procente, nu creează neapărat probleme, ci volumul de credite acordat. Dar, din punctul de vedere al volumului, vedem că acesta scade în continuare. Datoria pe care o rambursează populaţia sistemului bancar este mai mică, iar ratele sunt mai mici, volumul de credite pe gospodărie este mai mic anul acesta decât anul trecut şi a fost mai mic anul trecut decât cu un an înainte.

Îngrijorarea ar putea veni dacă volumul ar creşte per total şi dacă ar creşte gradul de îndatorare al gospodăriilor. Ori, în clipa de faţă, acest lucru nu se întâmplă. Stocul scade, salariile au crescut în această perioadă cu peste 14%, comparând datele din mai 2016 cu mai 2015. Deci la nivelul gospodăriei, suma care trebuie rambursată ca şi procent din salariu, va fi din ce în ce mai mică. Asta înseamnă că se eliberează o parte a venitului lunar. De aici ne aşteptăm să vedem şi o creştere a creditului de consum.

AGERPRES: Ce spun economiştii din bănci cu privire la stabilitatea economiei în perioada următoare?

Sergiu Oprescu: Consumul creşte, ceea ce ar putea duce la o îngrijorare la nivel macroeconomic. Dar care sunt sursele de creştere a acestui consum? Nivelul de economisire internă a crescut semnificativ în ultimii ani, de la un total stoc de depozite în sistemul bancar de sub 40 miliarde de euro la începutul anului 2010, la 57 miliarde de euro. Acest aspect se traduce şi în alt indicator: nivelul de depozit mediu pe gospodărie în România a crescut de la 8,6 ori salariul mediu net lunar in 2008 la 10,7 ori salariul mediu net lunar în anul 2016. Asta înseamnă că în fiecare gospodărie găsim un plus de numerar care era economisit pe fondul crizei, al nesiguranţei de mâine. Vedem acum o creştere a consumului la nivel macroeconomic, dar nu neapărat şi a creditului de consum, care tocmai am stabilit că scade, nu creşte! Şi nu doar pentru că băncile au un anumit tip de ofertă dar, din păcate, cererea a scăzut pe acest segment.

Este adevărat, însă, că această creştere a consumului trebuie corelată cu alt indice: indicele de încredere la nivelul populaţiei. Acesta este, în prezent, cu 16 puncte procentuale mai ridicat faţă de nivelul din 2008.

AGERPRES: Dar sentimentul populaţiei se poate schimba rapid, la o simpla decizie nevaforabilă…

Sergiu Oprescu: Sunt convins. Dar totuşi putem să ne uităm la ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Avem date statistice pe ani de zile în urmă şi putem să vedem cum a fluctuat acest indicator, cu care se corelează restul lucrurilor de care vorbim: creşterea consumului, creşterea creditării, pentru că realizăm că totul ţine de încrederea în viitor. Totul se învârte în jurul acestei ‘încrederi’, de fapt şi de drept. Şi cu cât umblăm mai mult la partea de încredere, cu atât, de fapt, stricăm nişte mecanisme fine existente la nivelul societăţii.

Când văd că încrederea la nivelul populaţiei creşte, îmi dau seama că acel „consum macroeconomic” poate să creeze derapaje, respectiv să conducă la o creştere a importurilor şi o creştere a deficitului dintre importuri şi exporturi mai mult decât ne-am fi dorit în perioada aceasta. Se întâmplă deja, dar încă nu la un nivel de îngrijorare, ci la un nivel de atenţie. Dar asta ţine de politicile guvernamentale mai mult decât de orice altceva. Noi încă nu facem parte din această ecuaţie, sistemul bancar nu ‘injectează’ cerere în această ecuaţie ca să conducă la acest rezultat. Noi suntem în afara lui. Noi vedem că stocul de credite de consum scade şi a scăzut constant din 2008 până astăzi. Deci nu facem parte din această problemă şi nu trebuie să fim consideraţi ca fiind parte din această problemă, momentan.

AGERPRES: Dar în perspectivă nu există riscul ca şi creditul să accelereze suplimentar consumul?

Sergiu Oprescu: Şi în perspectivă, chiar dacă am începe să avem o creştere a creditului de consum, la nivel naţional creşterea consumului nu va fi determinată de creşterea creditului de consum. Ele nu sunt corelate în clipa de faţă. De mai mulţi ani creşte consumul în România, dar creditul de consum scade. Dacă aş face o corelaţie matematică între cei doi indicatori, o să descopăr că astăzi este una negativă.

AGERPRES: Cum caracterizaţi modul în care băncile îşi promovează în această perioadă creditele de consum, mai prudent sau mai puţin prudent decât în perioada de boom?

Sergiu Oprescu: Eu cred că sunt foarte multe lecţii pe care fiecare actor al pieţei financiar-bancare le-a înţeles din perioada respectivă. Chiar uitându-mă la modul cum se comunică în clipa de faţă şi la nivelul de transparenţă pe care îl avem, cred că lucrurile sunt mult mai bine comunicate astăzi decât în perioada de exuberanţă. Nivelul de transparenţă este mai mare, comunicarea este mai bine construită, nu este neapărat una de tip agresiv. Trebuie să vedem comunicarea de astăzi comparativ cu cea de acum opt ani şi o să descoperim aceste tendinţe pe toate segmentele.

AGERPRES: În privinţa creditării companiilor, care este perspectiva pentru acest an?

Sergiu Oprescu: În ceea ce priveşte creditele pentru persoanele juridice, dacă la creditele de consum suntem cam la 85% vânzare nouă comparată cu volumul din 2008, la segmentul creditelor pentru companii suntem undeva la 50% din ceea ce se acorda la nivelul anului 2008.
Acest decalaj vine şi din segmentul mare de neperformanţă. În mod evident, băncile au înţeles o realitate şi anume că segmentul societăţilor comerciale a pus în decursul timpului cea mai mare problemă sistemului bancar din punctul de vedere al neperformanţei. Cu cât societatea este mai mică, cu atât nivelul de neperformanţă creşte. El variază undeva între 27-28% şi ajunge chiar şi la 50% pentru societăţile mici. Încercăm să facem o diferenţiere între societăţile mici, medii, mijlocii şi societăţile corporatiste mari. În orice caz, nivelul de insolvenţă, deşi este în scădere, este totuşi la un nivel semnificativ mai mare decât ceea ce am văzut în alte ţări din zona europeană, adică suntem la un nivel al insolvenţei de peste 9 puncte procentuale în total companii în clipa de faţă. Dar acest nivel se compară cu 0,7 puncte procentuale în total companii în Uniunea Europeană. Diferenţa este uriaşă şi arată mediul dificil în care operează sistemul bancar, dar şi nivelul mic de capitalizare pe care îl au societăţile comerciale.

Noi am avut două handicapuri: unul a fost nivelul scăzut de capitalizare a societăţilor comerciale din România şi al doilea a fost nivelul scăzut de economisire internă. Deci noi avem nevoie de economisire externă pe care s-o aducem în România şi s-o distribuim sub formă de credite către societăţile comerciale din ţară.

Economisirea externă este din ce în ce mai greu de adus şi, din păcate, ştim să ne dăm cu stângul în dreptul şi să facem inutilizabile instrumentele cu care am putea aduce economisirea externă. Mă refer aici la obligaţiunile ipotecare. Noi tocmai am dat legea pentru obligaţiuni ipotecare, prin care am fi putut accesa economisire externă, dar nu mai putem face acest lucru, ca efect colateral al Legii dării în plată. Obligaţiunile construite pe un stoc de credite ipotecare care sunt supuse Legii dării în plată au un alt risc perceput de către agenţiile de rating şi probabil vor fi sancţionate din această perspectivă.

AGERPRES: Ar avea sistemul bancar nevoie de surse suplimentare de finanţare în prezent?

Sergiu Oprescu: Sistemul bancar în clipa de faţă este lichid, are o lichiditate extrem de mare, dar ar avea nevoie de surse de lichiditate pe termen lung. Noi nu vorbim numai de nivel de lichiditate, ci vorbim şi de ‘structura’ lichidităţii pentru că finanţăm active, credite ipotecare, pe 30 de ani, şi nu le putem finanţa prin depozite pe 3 sau 6 luni. Cam asta este media depozitelor în România. Acest decalaj uriaş dintre maturităţile activelor de credit ipotecar, cu o medie de 20 de ani la nivelul industriei, şi depozitele pe termen scurt induce în interiorul sistemului nişte riscuri de variaţii destul de mari. Aceste riscuri trebuie administrate prin alte instrumente, precum creşterea maturităţii elementelor de pasiv. La depozite, mi-e greu să cred că vom găsi în momentul de faţă clienţi care vor vrea să îşi depună banii pe ani de zile în bănci. Şi atunci avem nevoie de alte instrumente cu care operează şi celelalte ţări din Europa. Ar trebui doar să copiem şi să aplicăm. În sfârşit avem şi noi o lege a obligaţiunilor ipotecare care a fost evaluată pozitiv de către agenţiile de rating, dar apoi, după apariţia Legii dării în plată, lucrurile s-au blocat.

Întorcându-mă la creditarea societăţilor comerciale, cred că suntem într-un moment de oportunitate, ca să dau un semnal general, creat de câteva condiţii: avem o creştere macroeconomică şi o structură a indicatorilor macroeconomici destul de bine echilibrată, sigur arătăm mai bine decât alte ţări din UE din punctul de vedere al ‘fizionomiei’ macroeconomice. Pe această ‘fizionomie’, astăzi, ar trebui să capacităm ceva, să obţinem nişte avantaje. Din punctul nostru de vedere, acum am fi putut să accesăm pieţele de capital mai bine, să atragem fonduri pe termen lung, inclusiv să aducem economisirea externă în România pe segmentele pe care dorim să le finanţăm. Şi aici ne referim în principal la segmentul societăţilor comerciale.

În plus, pe lângă ‘fizionomia’ economică pozitivă, al doilea indicator pe care vreau să îl menţionez este faptul că indicele de utilizare a capacităţilor industriale a ajuns din nou în apropiere de 80%, asemănător cu nivelul anilor 2007-2008. Aceasta ne arată o nevoie de investiţie, înseamnă că societăţilor comerciale le merge mai bine, că au nevoie de retehnologizare, de noi linii de producţie şi aşa mai departe. Acest lucru presupune finanţare pe termen mediu şi lung. Acesta este şi singurul segment din structura creditelor acordate companiilor care a crescut în ultima perioadă cu aproape 1,7 miliarde de euro şi este şi cel mai sănătos credit acordat economiei.

AGERPRES: Aici vorbiţi doar de companii mari?

Sergiu Oprescu: Nu, este vorba de toate companiile, inclusiv de cele mici. Când acest segment creşte, în timp ce neperformanţa a crescut foarte mult, acesta este cu atât mai de lăudat.

Al treilea lucru pe care îl pot aduce în argumentaţie este indicatorul de încredere al companiilor în economie, care a crescut. Cifrele de afaceri şi profitabilitatea companiilor au crescut, astfel că apare o nevoie de finanţare pe capital de lucru care va fi adresată de sistemului bancar. Aceasta va veni sub forma creditului pe termen scurt, de până la un an, pe care noi îl aşteptăm să crească în următoarea perioadă. Este adevărat că avem aici şi indicatori calitativi, de percepţie, ai societăţilor comerciale, care spun că nu ar angaja un credit în prezent. Însă percepţia aceasta se poate schimba foarte repede în momentul în care este nevoie de retehnologizare, de deschidere de noi linii de producţie.

AGERPRES: Am vorbit despre creditare, dar care este în prezent relaţia băncilor cu deponenţii, având în vedere că dobânzile sunt foarte mici şi, uneori, măcinate de comisioane?

Sergiu Oprescu: În această perioadă (în primele cinci luni din 2016), a crescut economisirea internă cu aproape un miliard de euro. Acest răspuns, de fapt, încorporează foarte multe alte elemente de natură calitativă pe care le-am putea discuta. Noi vorbim tot timpul de lipsă de încredere. Însă este o lipsă de încredere care, pe de altă parte, se manifestă prin din ce în ce mai multă încredere ca să vină cu banii la bancă. Ne regăsim, de cel puţin 2 ani de zile, în zona dobânzilor scăzute, din perspectiva leilor. În această perioadă, de cel puţin un an şi jumătate încoace, nivelul depozitelor în sistemul bancar a crescut de la 52 miliarde euro, la sfârşitul lui 2014, la 57 de miliarde euro, astăzi. Acest lucru ne arată că, de fapt, există încredere în sistem şi că relaţia bancă – client se face în condiţii de încredere şi, mai mult decât atât, ne arată că există şi o oportunitate pentru alţi actori din piaţa financiar-bancară.

Eu mi-aş dori foarte mult, pe acest fundal de lichiditate crescută, să apară oportunităţi şi pentru alte sisteme financiare, care ar putea să utilizeze economisirea internă. Mă refer la piaţa de capital, uitaţi-vă ce s-a întâmplat la titlurile de stat pentru populaţie. E adevărat că este vorba de concurenţă faţă de sistemul bancar, dar nu e nimic negativ din acest punct de vedere. M-aş aştepta foarte mult ca piaţa de capital să performeze bine şi să redeschidă apetitul retailului pentru investiţii pe piaţa de capital. În plus ar fi de dorit ca societăţile comerciale să utilizeze obligaţiunile corporative ca instrument de finanţare.

De asemenea, cred că este o oportunitate pentru fondurile mutuale, pentru investitorii instituţionali, fondurile de pensii. Bineînţeles, fondurile de pensii ar trebui să aibă, în primul rând, capacitate să investească mai mult în piaţa locală. Avem un obiectiv la nivelul pieţei de capital să definim, pentru prima oară în România, statutul de piaţă emergentă.

Pe de altă parte, dacă ţinem cont că inflaţia a fost negativă în această perioadă şi mă uit la dobânda reală pe care o primesc, avem minus cu minus care dă plus. Noi trebuie să şi învăţăm să calculăm corect.

AGERPRES: Sunt mecanisme pe care foarte puţini oameni le înţeleg. Cum ar trebui ele explicate?

Sergiu Oprescu: Sunt absolut de acord, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să le abandonăm ca logică de expunere şi ca logică de educaţie. Noi încercăm să punem din ce în ce mai mult accent pe educaţie. Din păcate, România este la un nivel destul de scăzut aici. Educaţia financiară va avea un rol extrem de important, pentru că dacă ne uităm la ce se întâmplă la nivel mondial, descoperim că deciziile pe care le luăm astăzi sunt din ce în ce mai complexe, nivelul de educaţie cerut ca să poţi să iei aceste decizii e din ce în ce mai mare, iar riscurile pe care poţi să le ai printr-o decizie greşită sunt din ce în ce mai semnificative şi ireparabile într-un interval de timp normal. Înainte, puteai să repari o decizie greşită, pentru că lucrurile nu evoluau atât de repede.

Cea mai bună soluţie pentru a nu avea această problemă este să învăţăm să evităm aceste situaţii. Ca să învăţăm, trebuie să ne preocupăm să fim informaţi, iar ca să fim informaţi trebuie să începem să înţelegem nişte noţiuni de bază. Pe de altă parte, trebuie să evităm să transmitem mesaje greşite, pentru că e foarte uşor, pe lipsa de înţelegere a fenomenului, să generăm(creăm) tot felul de monştri. Educaţia trebuie făcută în şcoală, în primul rând. Trebuie să introducem în curricula şcolară şi probleme financiare.

AGERPRES: Aveţi discuţii cu autorităţile, cu Ministerul Educaţiei pe această temă?

Sergiu Oprescu: Am lansat o platformă de educaţie financiară, realizată cu o logică matricială. Vrem ca pe fiecare segment de populaţie să găsim un mod de comunicare şi o acţiune de comunicare de la fiecare dintre constituenţii pieţei financiar-bancare. Ca atare, dacă vrem să ne adresăm segmentului claselor V-VIII, atunci Asociaţia Română a Băncilor vine şi spune că poate face un manual, prin care vom reuşi să comunicăm. Dar aici avem nevoie de Ministerul Educaţiei, de toate instituţiile pe care le-am invitat – Banca Naţională a României, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), ş.a.m.d.

AGERPRES: Aţi vorbit foarte mult în ultima vreme despre procesul de restabilire a încrederii din partea clienţilor de credite. Cum evoluează acest proces?

Sergiu Oprescu: Avem un Cod de etică bancară la nivelul sistemului bancar, în clipa de faţă. Acesta acoperă comportamentul băncii în raport cu clientul, care se poate plânge şi altor autorităţi. Avem o Comisie de etică şi disciplină la nivelul sistemului bancar şi avem un Cod de etică asumat de fiecare bancă pe care Asociaţia poate să-l aducă în faţa băncii care greşeşte. În plus, a apărut şi Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB). Acesta a început deja să funcţioneze. În interiorul băncilor, s-au introdus proceduri ca plângerile/reclamaţiile să fie transmise acestui centru, atunci când noi nu găsim soluţii. Eu cred că CSALB va deveni din ce în ce mai important şi va trebui să aibă o sferă din ce în ce mai mare de influenţă în relaţia pe care o avem cu clienţii nemulţumiţi. Fiecare reclamaţie în sine trebuie văzută ca o oportunitate de îmbunătăţire a relaţiei dintre bancă şi client. E adevărat că trebuie să discernem între reclamaţiile făcute pe baze constructive şi reclamaţiile care derivă dintr-o lipsă totală de înţelegere a fenomenului. Adică, dacă noi facem o reclamaţie pentru că există dobândă la un credit, soluţia nu există. Atunci avem o problemă de educaţie, nu de reclamaţie sau de oportunitate.

AGERPRES: Cum se reflectă dobânzile negative în activitatea băncilor?

Sergiu Oprescu: Dobânzile negative sunt, în principal, un pericol la adresa băncilor. Noi avem sentimentul că cel penalizat este clientul, dar noi suntem primii penalizaţi pentru lichidităţile suplimentare pe care le avem. Suntem penalizaţi de băncile centrale, suntem penalizaţi prin politica monetară, lichiditatea noastră excesivă fiind taxată. Şi asta se întâmplă la nivel european. Avem de rezolvat o ecuaţie care vine din mai multe direcţii, destul de complexă. În plus faţă de asta, mai avem o problemă şi anume că nu putem să transferăm aceste politici de dobânzi negative la nivelul clientului, pentru că altfel am descuraja intermedierea financiară. Aici este problema principală a sistemului bancar la nivel european, nu numai în România. Într-un mediu prelungit de dobânzi scăzute, marjele sistemului sunt erodate extrem de puternic, pentru că nu poţi transfera asupra clientului această politică monetară de dobândă scăzută care se aplică instituţiei.

AGERPRES: Care sunt perspectivele financiare pe plan extern în aceste condiţii de dobânzi negative, Brexit, etc?

Sergiu Oprescu: Eu cred că incertitudinea tocmai a crescut. Pieţele au nevoie de certitudine şi predictibilitate pentru a lua decizii şi pentru a da un mediu stabil ori, noi trăim un cumul de evenimente care duc la o creştere a incertitudinii. Din păcate, în clipa de faţă micile nuclee de restabilire a încrederii se realizează pe paliere reduse, în special în contextul Brexit.

Zona de incertitudine creşte, iar noi nu trăim sub o cupolă de sticlă în România, ci suntem interconectaţi în momentul de faţă, cu toate pieţele financiare internaţionale. Ca atare, de multe ori, deşi noi avem sentimentul că ne zbatem în relaţiile noastre interne, trebuie să ne uităm şi la ce vine din afară, şi de acolo în clipa de faţă vine un val de incertitudine crescută. Brexit-ul este un moment de incertitudine, scăderea creşterii economice în China le fel, nivelul scăzut al preţului petrolului, dar mai ales terorismul mondial reprezintă momente de incertitudine. Toate aceste aspecte concură la acest peisaj al incertitudinii. Ca atare, mă aştept să fie o volatilitate suplimentară.

AGERPRES: Pe plan intern este mai multă certitudine?

Sergiu Oprescu: Din păcate nu! Şi aici începem să tulburăm apele. Avem şi aici momentele şi valurile noastre de incertitudine. Mă refer la faptul că trăim perioade de iniţiative populiste pe care, din păcate nu reuşim să le descifrăm până la capăt ca să le punem pe masă şi să le discutăm, să facem acel studiu strategic de impact pentru a stabili ce se întâmplă dacă o luăm pe acea cale. Mi-aş dori ca orice iniţiativă să aibă genul acesta de abordare ca să vedem în final ‘unde loveşte’ şi pe cine. Chiar dacă noi înţelegem motivaţiile, ele nu ţin de un obiectiv comun al tuturor, şi anume bunăstarea economică în România. Mi-aş dori ca motivaţiile să fie legate de această bunăstare economică. Din păcate nu facem acest exerciţiu.

AGERPRES: Care dintre aceste iniţiative vă îngrijorează cel mai mult?

Sergiu Oprescu: Conversia creditelor o văd ca fiind un potenţial „tsunami” pentru sistemul bancar dacă se aprobă la cursul istoric. Este evident o ofertă tentantă pentru că vinde o promisiune de genul ‘vă dăm bani de undeva! De la cine? De la bănci!’ Este echivalent cu a spune ‘Nu-i aşa că nu aţi dori să mai plătiţi impozit pe salariu?’. Probabilitatea unui răspuns pozitiv din partea populaţiei, este foarte mare. Sunt anumite lucruri care ţin de esenţa aproape tehnică a subiectelor care nu se pot duce în dezbaterea publică fără un studiu de impact real. Pentru că nu ajungi la o concluzie. Societatea trebuie să rămână în continuare cu taxe dacă se doreşte existenţa unui aparat administrativ, trebuie să rămâi cu impozite dacă vrei să ai şcoli, educaţie, sănătate, armată, etc. Este o altă discuţie despre cât de eficient este acest aparat. Vă propun să avem o astfel de discuţie, raţional, nu emoţional: cât de eficient este aparatul administrativ. Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul sistemului bancar. Dacă vrem ca firmele româneşti să concureze cu companiile din alte ţări, să aibă acces la capital, la costurile pe care acele companii din alte ţări îl au, atunci trebuie să avem şi un mediu financiar asemănător cu mediul lor. Dar când ei au 0,3% neperformanţă, trebuie să o compari cu 13% la noi. Diferenţa este uriaşă. Şi la o astfel de diferenţă mai putem avea noi aceleaşi condiţii pentru companiile locale?

AGERPRES: Pe celelalte iniţiative legislative care este stadiul discuţiilor cu autorităţile?

Sergiu Oprescu: Suntem în discuţii cu ANPC privind Directiva legată de conturile de plăţi de bază. Avem o poziţie comună la nivelul sistemului pe care am trimis-o ANPC. Noi ne uităm la ceea ce Directiva europeană afirmă de la început: această directivă este făcută cu scopul de a avea incluziune financiară sporită. Asta înseamnă că prin acest segment, care presupune costuri reduse sau în anumite situaţii chiar zero pentru un cont de bază şi un număr aferent de servicii asociat acelui cont se doreşte o creştere a incluziunii financiare. Dacă aceasta este logica, şi aşa s-a întâmplat şi în alte ţări membre, ar trebui să se aplice doar celor care nu sunt incluşi financiar în clipa de faţă, adică nu au conturi bancare. Directiva nu reprezintă neapărat un mecanism de a reduce comisioanele, ci de a creşte intermedierea financiară şi incluziunea.

La noi, incluziunea financiară este 62%, iar la nivelul UE este de 90%. Haideţi să folosim aceste instrumente cu costuri scăzute, rezonabile, chiar cu costuri zero, pentru a ajunge de la 62% la 90%, ca să prindem din urmă UE. Dacă, pe de altă parte, dorim ca cei 62% să plătească mult mai puţin în relaţia cu banca, indiferent de veniturile lor, nu acesta este spiritul directivei. Înseamnă că iar operăm o scădere a veniturilor sistemului pe un palier, care se vor regăsi ulterior în altă parte.

AGERPRES: Cum vă aşteptaţi să încheiaţi anul 2016 în termeni de creştere a creditării şi profitabilitate?

Sergiu Oprescu: Ne aşteptăm la o creştere a stocului total de credit neguvernamental, la finalul anului, de până la 5 puncte procentuale. Dar acest lucru nu ţine cont de eventualele write-off-uri pe care sistemul ar putea să le facă pentru a reveni sub un prag de 10% pe neperformanţă.

Sistemul a reintrat pe profitabilitate anul trecut, dar este adevărat că una redusă din punctul de vedere al randamentului capitalului investit. Nu m-aş aventura să fac o proiecţie pentru că totul ţine de cadrul legislativ şi de modalitatea în care va fi acesta tratat din punct de vedere contabil.

Cadrul legislativ reprezintă principala incertitudine pe plan intern din perspectiva profitabilităţii sistemului. Restul sunt elemente măsurabile, dar cum vor trata auditorii subiectul, cât de mare va fi impactul de provizionare reprezintă elemente de incertitudine.