Aceasta este atât opinia susţinătorilor elveţieni ai cooperării mai strânse cu puterile occidentale, cât şi a oponenţilor naţionalişti, care denunţă faptul că Elveţia îşi abandonează tradiţia neutră şi ar trebui să-şi limiteze interferenţele cu lumea externă.
Rusia nu a fost invitată la discuţiile din 15-16 iunie, care vor avea loc într-o staţiune din apropierea oraşului central Lucerna, discuţii pe care Elveţia a acceptat să le găzduiască în ianuarie, la solicitarea preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Mai curând decât să pună capăt războiului, summitul va urmări să limiteze riscurile ce decurg din invazia rusă în Ucraina şi în acelaşi timp să întărească izolarea Rusiei, potrivit unor diplomaţi occidentali şi experţi elveţieni în politică externă.
„Va fi vorba mai degrabă de susţinerea Ucrainei decât de construirea de punţi către o pace imediată”, a indicat Daniel Woker, fost ambasador elveţian în Australia, Singapore şi Kuweit.
Răspunzând unei solicitări de comentarii a Reuters, Ministerul de Externe elveţian a dat asigurări că neutralitatea Elveţiei este „constantă” şi nu va fi modificată ca urmare a reuniunii.
„Dar a fi neutru nu înseamnă a fi indiferent”, a subliniat MAE elveţian. „Elveţia condamnă cu fermitate agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. În afara domeniului militar, dreptul la neutralitate nu stă în calea solidarităţii şi sprijinului pentru Ucraina şi poporul ei”.
Conferinţa, despre care Elveţia spune că ar urma să deschidă calea către un „viitor proces de pace”, se va concentra pe probleme de interes global cum ar fi siguranţa nucleară, libertatea navigaţiei, securitatea alimentară şi chestiuni umanitare, a menţionat ministerul.
Elveţia susţine că Rusia trebuie să fie implicată în acest proces, dar a justificat lipsa adresării unei invitaţii pentru Moscova prin faptul că aceasta a declarat în mod repetat că nu are niciun interes să participe.
Kremlinul a calificat Elveţia ca fiind „în mod făţiş ostilă” şi nepotrivită pentru a media eforturile de pace, în special din cauză că a adoptat la rândul ei sancţiunile impuse de UE Moscovei.
Berna a chemat peste 160 de delegaţii la summit, insistând ca acestea să includă aliaţi ai Rusiei din aşa-numitul Sud Global, mai ales China, care a afirmat că ia în considerare participarea.
Dacă summitul poate genera un consens cu aliaţi ruşi în domenii de interes comun, ar putea creşte presiunea asupra Moscovei pentru a accepta un compromis, consideră diplomaţi.
Sprijinul european pentru summit este în creştere, cancelarul german Olaf Scholz confirmându-şi prezenţa, alături de lideri din Spania, Polonia şi Finlanda, printre alţii.
Neutralitate
Thomas Borer, fost ambasador elveţian în Germania, a notat că interesele de afaceri şi de securitate ale Elveţiei sunt în mare parte legate de Europa de vest, America de Nord şi aliaţii acestora, ceea ce face imperativ din punct de vedere strategic să se afle alături de Ucraina.
Declaraţiile solemne guvernamentale de neutralitate nu vor schimba acest lucru, a adăugat fostul ambasador.
„Nici ruşii şi nici aliaţii noştri occidentali nu ne consideră neutri”, a insistat el.
Circa două treimi din exporturile elveţiene merg către America de Nord, UE, Marea Britanie, Japonia şi Australia. Mai puţin de 1% merg către Rusia.
Susţinătorii unei alinieri mai strânse cu Occidentul menţionează, de asemenea, că Elveţia este aproape complet înconjurată de ţări NATO, ceea ce acţionează ca un tampon împotriva potenţialelor intruziuni externe.
„Neutralitatea este o eschivă a unei ţări care, practic, beneficiază de securitatea pe care o asigură alţii”, a spus Franziska Roth, deputată în parlamentul elveţian din partea social-democraţilor, de centru-stânga.
După ce Rusia a invadat Ucraina, două dintre celelalte state neutre istoric ale Europei, Suedia şi Finlanda, s-au alăturat amândouă NATO.
Ca stat membru al ONU, Elveţia are datoria de a respecta dreptul internaţional, pe care invazia rusă l-a încălcat, a mai spus Roth. A ajuta Ucrainei să se redreseze are prioritate faţă de noţiunile învechite de neutralitate, a subliniat deputata.
Neutralitatea este, totuşi, ferm înrădăcinată în psihicul elveţian şi renunţarea la aceasta ar fi ceva similar cu abolirea monarhiei de către Marea Britanie, indiferent de forţele geopolitice care sunt exercitate asupra ţării, a remarcat fostul ambasador Woker.
Un studiu publicat în martie de Centrul pentru Studii de Securitate al institutului ETH Zurich a arătat că 91% dintre elveţieni consideră că ţara lor ar trebui să rămână neutră, deşi 26% au susţinut, de asemenea, ca ea să adopte „o poziţie clară” în favoarea unei părţi în conflictele militare străine, o creştere cu 8 puncte procentuale faţă de 2021.
De asemenea, studiul a arătat o majoritate în favoarea apropierii Elveţiei de NATO.
Woker şi alţi critici susţin că neutralitatea este un anacronism folosit ca pretext pentru protejarea intereselor economice şi financiare elveţiene şi riscă să izoleze ţara.
Recunoscută în 1815 de puterile europene după înfrângerea lui Napoleon şi consacrată în Convenţia de la Haga din 1907, neutralitatea elveţiană a ajutat la unificarea confederaţiei multilingve în timpul războaielor mondiale.
Partidul Popular Elveţian (SVP, de dreapta), cel mai mare grup din camera inferioară a parlamentului elveţian, susţine că neutralitatea este o parte integrantă a prosperităţii Elveţiei şi că sprijinul Bernei pentru Ucraina o subminează. Formaţiunea a iniţiat un referendum pentru a integra neutralitatea în Constituţie, deşi este puţin probabil ca acesta să aibă loc înainte de 2025.
Cea mai emblematică personalitate a partidului, miliardarul Christoph Blocher, a criticat luna aceasta summitul prevăzut pentru iunie, afirmând că neinvitarea Rusiei nu este de bun augur pentru Elveţia. „Îi aducem doar pe ucraineni”, a comentat acesta, adăugând: „Şi spunem că suntem neutri”.