Dobânda fantastică a OTP, desfiinţată la Înalta Curte. „Trebuia să varieze după Libor, dar doar a crescut”

În scurta şi zbuciumata istorie a creditului pentru populaţie din România, nimic n-a avut consecinţe mai nefaste pentru om decât faimoasa şi infama sintagmă „banca îşi rezervă dreptul să…”.

Sub limba de lemn folosită în contractele bancare, s-au ascuns, însă, dobânzi şi comisioane fantasmagorice, care au scos capul la lumină la scurt timp după ce cerneala se usca în dreptul semnăturii clienţilor.

Confruntaţi cu dobânda variabilă care doar creşte, în timp ce referinţele monetare se duceau spre zero, clienţii s-au trezit profund îndatoraţi şi păcăliţi de creditorul de vreme bună.

Cu mâna băncii adânc înfiptă în buzunare, datornicii bulei s-au dus cu jalbe la Protecţia Consumatorilor şi la instanţele din ţară.

Trei piteşteni la Înalta Curte

Aşa s-a întâmplat şi în cazul unor clienţi ai OTP Bank, care au câştigat definitiv procesul pe clauze abuzive cu creditorul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al doilea litigiu cu OTP care a primit soluţie la instanţa cu cel mai mare rang din România.

Cei trei piteşteni în cauză au luat credite în franci elveţieni în perioada de 2007-2008. Doi dintre aceştia au luat credite ipotecare de 59.000 de franci, respectiv 83.000 de franci, iar unul a luat un credit de nevoi personale cu ipotecă de 48.800 de franci.

Discordia dintre aceştia şi bancă a constituit-o clauza buclucaşă din contractele standard de creditare care stipulează că: dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii, aceasta putând fi modificată în mod unilateral de bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (în cazul de faţă, Libor), fără a exista consimţământul clientului, urmând ca modificarea dobânzii să aducă recalcularea dobânzii datorate.

Ce-a însemnat asta pentru clienţii OTP, care au luat credite în franci elveţieni? S-a dovedit că politica băncii n-are legătură cu piaţa. În timp ce Libor scădea, ratele de dobândă ale la creditele clienţilor OTP creşteau, o dublă lovitură, dacă luăm în calcul şi deprecierea puternică a leului faţă de franc.

Potrivit expertizei contabile depuse la dosarul din instanţă, dobânda creditelor în franci elveţieni a celor trei clienţi era de 6,49%, 5,5%, respectiv 5,7% la momentul acordării. Marjele de dobândă ale băncii ar fi trebuit să fie de 3,49%, 2,68%, respectiv de 2,94%, calculate ca diferenţă între dobânda curentă şi Libor la 3 luni de la momentul semnării contractelor. Aceste marje nu au fost trecute, însă, nicăieri în contract.

Două procese în căutarea lui Libor

De-a lungul timpului, banca a crescut nivelul dobânzii. Să luăm exemplul clientului Marian Viscol, care a luat împrumutul de 48.800 de franci de la bancă în martie 2008 cu dobânda de 5,7%.

„În contractul de credit era trecut că dobânda variază în funcţie de nivelul Libor, dar când Libor a scăzut, dobânda a crescut”, ne-a declarat clientul OTP.

După doar două luni, OTP i-a făcut acestuia un cadou şi i-a crescut dobânda la 6,99%, asta deşi nivelul Libor scăzuse cu 10 puncte de bază faţă de momentul acordării creditului. Apoi, a venit momentul OUG 50/2010, când OTP a calculat o nouă marjă clientului printr-o metodă prin care şi alte bănci şi-au păgubit clienţii: au scăzut din dobânda curentă cotaţia Libor din 2010, mult mai mică – 0,17% – faţă de cea din 2007-2008. A rezultat o marjă mare, mult mai mare decât cea calculată de expertul contabil.

Piteşteanul s-a adresat în ianuarie 2011 Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Argeş, care a amendat OTP cu 20.000 de lei pentru că banca a încălcat OG 21/1992. OTP a contestat în instanţă amenda, fără succes. Aşa că autoritatea de stat s-a ales cu banii, banca cu amenda şi clientul cu nimic.

În mod curios, deşi a fost intervenient în acest proces, Marian Viscol n-a avut nimic de câştigat de pe urma plângerii la ANPC. Contractul şi marja de dobândă au rămas neschimbate. Clientul spune că cei de la Protecţia Consumatorilor nu au pus în aplicare decizia instanţei pentru că aceasta nu spunea exact ce ar trebui să facă – asta deşi instanţa n-a făcut decât să confirme procesul verbal de contravenţie, întocmit de ANPC. 

Între timp, alături de alţi clienţi ai OTP din Piteşti, Viscol a căutat un avocat prin care să dea banca în judecată.

„La început eram douăzeci şi ceva de oameni din Piteşti. Ne-am întâlnit de mai multe ori, vorbisem pe forumuri. Însă, când a fost vorba să începem procesul, probabil că cei mai mulţi s-au speriat şi am mai rămas doar trei”, spune clientul OTP.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Argeş în aprilie 2011. În mai 2012 aceştia obţineau o decizie favorabilă a instanţei. Tribunalul a decis că OTP a încălcat prevederile legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, a dispus ca marjele de credit să fie recalculate la nivelul reliefat de expertiza contabilă şi ca OTP să restituie clienţilor între 3.300 şi 5.900 de franci, sume încasate în plus prin creşterea dobânzilor, precum şi comisionul de acordare. Banca a fost obligată şi la plata cheluielilor de judecată.

OTP a atacat cu apel sentinţa, însă a pierdut şi la Curtea de Apel Piteşti, care a completat hotărârea Tribunalului în noiembrie 2012. Iată ce spunea Curtea de Apel despre modul în care OTP a ales să procedeze cu modificarea dobânzii.

„Apelanta (OTP Bank) interpretează clauza contractuală privitoare la dreptul băncii de a modifica dobânda în funcţie de indicii Libor exclusiv în favoarea sa, în sensul modificării ratei doar atunci când acest indice creşte, dar nu şi când acesta scade.

Este adevărat că la semnarea contractului reclamanţii-intimaţi (clienţii) au recunoscut băncii dreptul de a modifica unilateral dobânda numai în raport de modificarea indicilor de referinţă, însă banca nu a diminuat dobânda atunci când indicele Libor a scăzut, ci doar când au fost înregistrate creşteri ale acestuia, în acest fel dobânda menţinându-se constantă prin majorarea componentei fixe a dobânzii.

Or, o astfel de majorare a componentei fixe nu a a fost adusă la cunoştinţa reclamanţilor la momentul încheierii contractului, astfel că nu poate obliga pe consumatori la acceptarea ei”, se arată în motivarea instanţei.

OTP a atacat cu recurs această decizie, şi a refuzat să o pună în aplicare, astfel că Viscol a executat silit banca la începutul acestui an.

În cele din urmă, OTP a piedut definitiv şi la ÎCCJ în această lună. Astfel că M. Viscol are o dobândă de sub 3%, având în vedere că Libor 3M este la 0,02%. Ceilalţi doi clienţi plătesc şi ei dobânzi foarte mici în acest moment, de 2,7%, respectiv 3,5%, unele dintre cele mai reduse din piaţă.

Acesta nu este singurul caz în care clienţii OTP au câştigat procesul cu banca, o situaţie similară fiind prezentată de ECONOMICA.NET aici.