Complexul Arhitectural Palatul Bragadiru își are originile la începutul secolului XX, în plin Belle Époque. Domeniul poartă numele fondatorului său, Dumitru Marinescu Bragadiru (1842-1915), personaj emblematic, pornit dintr-o familie săracă de muncitori și ajuns al treilea industriaș al Europei la început de secol XX.
Bragadiru a înființat fabrica de bere – redenumită Rahova de comuniști – la sfârșitul secolului 19, când în București funcționau doar două astfel de întreprinderi, ambele de origine germană: Luther (viitoarea Griviţa) şi Oppler (ulterior GIB). În apropiere, Bragadiru a construit un loc de recreere pentru angajați, urmând o veche tradiție a fabricilor de bere. Astfel a luat naștere „Colosul”, cum a fost cunoscută clădirea la începuturile sale, în jurul anului 1905.
Palatul Bragadiru a fost realizat după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894 și îmbină stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română, Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă.
În iunie 1948, averea familiei este confiscată, iar Palatul devine Casa de Cultură Lenin a sectorului V și funcționează cu acest scop până în 1989. După căderea regimului comunist, intră într-un con de umbră și nepăsare, până în 2003, când este retrocedat proprietarilor de drept, urmașii lui Dumitru Marinescu Bragadiru, care reușesc să refacă din ruine clădirea de odinioară.
Palatul Bragadiru – Grand Ballroom Colosseum a fost retrocedat moștenitorilor familiei Bragadiru în anul 2003 și restaurat în totalitate. Palatul funcționează ca restaurant și sală de evenimente, care amintesc de arhitectura începutului de secol XX.