Datele aflate la dispoziţia UN Women (entitate a ONU) şi PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) arată că, în 2021, pentru grupa de vârstă 25-34 de ani, raportul între femeile şi bărbaţii în sărăcie extremă va fi de 118 la 100. Până în 2030, este de aşteptat ca raportul să fie de 121 de femei la 100 de bărbaţi.
Conform raportului, criza va împinge, până la finele lui 2021, 96 milioane de oameni sub pragul de sărăcie, dintre care aproape jumătate vor fi femei şi fete.
Aceasta va face ca numărul total de femei şi fete care trăiesc în sărăcie extremă – definită ca supravieţuirea cu mai puţin de 1,9 dolari pe zi – să ajungă la 435 milioane. Revenirea la cifrele de dinaintea pandemiei ar putea dura 10 ani.
Majoritatea acestor femei trăiesc în Africa subsahariană, dar şi Asia de Sud va fi afectată de o resurgenţă a sărăciei extreme, inversându-se progresele semnificative de reducere a sărăciei din ultimii ani.
Sarcinile familiale crescute şi reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru educaţie şi pentru creşe sau grădiniţe le-ar putea obliga pe femei să iasă pentru totdeauna din rândul forţei de muncă.
‘Femeile duc greul crizei COVID-19 pentru că este mai probabil ca ele să-şi piardă sursa de venit şi mai puţin probabil să fie acoperite prin măsuri de protecţie socială’, a subliniat administratorul PNUD, Achim Steiner, într-un comunicat de presă.