Paradox românesc: am avut cea mai mare producţie de sfeclă de zahăr din istorie, dar fermierii intră pe pierderi

Cultivatorii de sfeclă de zahăr au avut, anul trecut, cea mai mare producţie medie la hectar din istorie, această cultură având, raportat la anul anterior, şi cea mai mare creştere a randamentului la hectar dintre toate culturile. Cu toate acestea, fermierii sunt cu profiturile la minimum, urmare a contextului internaţional, iar suprafaţa cultivată a scăzut deja cu 18%. Ne apropiem astfel de 1 octombrie 2017, când se vor elimina cotele la zahăr în UE, cu fermieri decapitalizaţi şi suprafeţe mici.

8.000 de kilograme în plus la hectar

Potrivit unui studiu realizat de către Institutul Naţional de Statistică, anul trecut randamentul sfeclei de zahăr a crescut faţă de 2013 cu 22,3%, ajungându-se la o medie de 44.711 de kilograme (44,7 tone) la hectar. Altfel spus, în 2014, pentru fiecare hectar cultivat, fermierii au recoltat cu peste 8.100 de kilograme de sfeclă mai mult faţă de anul anterior. De asemenea, suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr a crescut cu 11,1%, iar producţia cu 35,9%. Judeţele  mai importante în producţia totală de sfeclă de zahăr sunt: Covasna (14,0%), Neamţ (12,2%), Mureş (11,9%), Braşov (11,5%), Satu Mare (10,2%). De asemenea, judeţele care au obţinut producţii medii mai mari decât media pe ţară sunt Arad (+36,1%), Mureş (+22,1%), Galaţi (+20,8%), Sibiu (+11,1%), Neamţ (+7,2%). „În 2012, producţia media la hectar a fost de aproximativ 27 de tone, în 2013 media s-a cifrat la 43 de tone la hectar, iar în 2014 a ajuns la 55 de tone, în medie. Aceasta înseamnă că am avut cea mai mare producţie medie la hectar de la apariţia acestei culturi în România, în 1931”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Ioan Gherman, preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr.

Surplus de zahăr pe piaţă

Cu toate acestea, cultura de sfeclă de zahăr din România atrage tot mai puţini fermieri, urmare a profiturilor tot mai mici. Avem o cotă mult sub consumul intern, ceea ce duce la necesitatea unor importuri, iar ce se produce peste cotă nu poate fi exportat în afara UE din motive birocratice. La situaţia fermierilor români contribuie şi faptul că, din cauza supraproducţiei, preţul din UE la zahăr a scăzut cu până la 40% în perioada 2013-2015, astfel că procesatorii oferă fermierilor tot mai puţini bani pentru marfa lor.

Tona de zahăr se vinde acum la nivelul UE cu 415-420 de euro, în contextul în care, în urmă cu 3-4 ani, a atins şi pragul de 1.000 de euro tona.

Nu în ultimul rând, piaţa este bulversantă şi pentru că, de la 1 octombrie 2017, în UE se va renunţa la cota de zahăr de 13,5 milioane de tone pe care 19 state membre o împart. „Cota României este de aproximativ 105.000 de tone de zahăr,  pe care am realizat-o în 2012 în proporţie de aproximativ 91%, din cauza secetei. În 2013, am realizat 148.000 de tone de zahăr, astfel că am depăşi cota cu aproximativ 41%, iar în 2014 am realizat 208.500 de tone, adică aproape dublu faţă de cotă. Problema este că nu avem voie să comercializăm în UE zahăr peste cota alocată nouă. Diferenţa se poate vinde doar în afara UE, pe baza unor licenţe de export, iar aceste licenţe (obţinute de procesatori n.red) sunt limitate şi foarte greu de obţinut.Noi acum avem zahăr în stoc pe care nu îl putem exporta pentru că nu avem licenţă”, a explică Gherman.

Citeşte şi Riscăm penalităţi de la UE. Un proces cu cel mai mare producător de zahăr din Franţa creează confuzie în România

În 2014 am importat 357.881 tone de zahăr, în valoare de 143,4 milioane de euro şi am exportat 122.721 tone în valoare de 56,6 milioane de euro.

Potrivit lui Gherman, problemele au apărut şi ca urmare a faptului că, prin negocierile de aderare, România a primit o cotă de zahăr mai mică decât consumul intern al ţării, diferenţa trebuind să fie asigurată prim importuri. „Necazul este că, deşi avem producţii bune, avem o cotă mică comparativ cu consumul intern, care se ridică la 500-550.000 de tone pe an. Astfel, diferenţa trebuie să o importăm, explică Gherman.

Cota de zahăr va dispărea începând cu 1 octombrie 2017.

Preţuri în scădere, profituri mai mici

„Anul acesta nu prea vorbim de profituri din cauza preţurilor la zahăr. Fabricile nu au de unde plăţi, iar pentru a face export este extrem de complicat din cauza avizelor care ne trebuie de la UE. Se distruge toată industria. Să vedem ce se va întâmpla cu producţia de anul acesta, pentru că, sunt preţuri la care, dacă vremea este nepotrivită şi nu se atinge un nivel de minimum 500 de tone la hectar- ceea ce este destul de dificil- atunci cultura nu este profitabilă”, a declarat pentru ECONOMICA.NET  Laszlo Becseck, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de zahăr Bod, ai cărei membri cultivă în jur de 6.000 de hectare în Braşov şi Covasna. Potrivit acestuia, anul acesta a încheiat contracte la preţuri cu aproximativ 30% mai mici faţă de anul trecut. „Anul acesta, preţul este mult mai mic faţă de anul trecut. Sunt fabrici care au plătit cu 30% mai puţin comparativ cu 2014, iar anul tercut a trebuit să renegociem preţurile, pentru că fabricile nu au reuşit să ne plătească”, mai spune Becseck.

Întrebat dacă mai este sfecla de zahăr o cultură profitabilă pentru fermieri, acesta a răspuns că „dacă nu se indreaptă preţul zahărului, nu stiu cum vom supravieţui procesatorii şi implicit şi noi”. „Noi oferim materie primă cu dedicaţie, nu vindem pe piaţa liberă. Cu exportul este foarte complicat. Din cauza cotei (România are cotă zero la zahăr n.red) nici exportul nu merge”, a mai explicat oficialul Asociaţiei.

Câştiguri posibile de 1.000 de euro la hectar

La rândul său, Gherman susţine că sfecla de zahăr poate fi o cultură cu profituri de până la 1.000 de euro la hectar, dar nu în contextul unei supraproducţii. „Sfecla a fost una dintre cele mai profitabile culturi. Dacă respecţi tehnologia, poţi face peste 80 de tone la hectar chiar şi fără irigaţii, iar investiţia la hectar este de 8-10.000 de lei. Astfel, cine a făcut peste 40 de tone la hectar a fost rentabil, mai ales că există şi subvenţii suplimentare pentru aceasta cultură”, a declarat preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de zahăr, potrivit căruia profiturile în sector pot varia de la câteva sute de euro la hectar până la 1.000 de euro pe hectar. 

Cultivatorii primesc pentru sfleclă o subvenţie complementară în valoare totală de 10 milioane de euro, bani care se împart în funcţie de suprafeţele cultivate.

În momentul de faţă, din datele Asociaţiei la nivel naţional există în jur de 890-900 de ferme unde se cultivă sfeclă, iar suprafaţa medie exploatată de un cultivator  este de 24 de hectare. Anul trecut erau 1500 de astfel de ferme. 

Deja se cultivă mai puţin

Profiturile mai mic i-a speriat deja pe o parte dintre cultivatori care au decis să îşi încerce şansa cu alte culturi. Anul acesta, potrivit lui Gherman, s-au cultivat doar 23.500 de hectare cu sfeclă, cu peste 18% mai puţin decât anul anterior.  Mai mult, seceta din ultima lună pune sub semnul întrebării producţia. „Sunt probleme cu cultura pentru că plantele au răsărit bine dar din cauza secetei din Moldova, în special, cultura poate fi compomisă. Dacă plouă în iulie şi august, cultura va fi salvată”, susţine Gherman potrivit căruia, înainte de 1989, România cultiva sfeclă pe 280.000 de hectare, iar producţia era de  500.000 de tone, adică asigura consumul intern. Pe atunci existau 33 de fabrici de yahăr faţă de patru în momentul de faţă.

Piaţa zahărului din România este împărţită între mai mulţi jucători, cei mai mari fiind Agrana România, deţinută de compania austriacă Agrana Zucker, Zahărul Oradea, deţinută de Diamant Sugar din Franţa, Tereos SA România, Lemarco deţinută în proporţie de 50% George Gellert (SUA).