Documentul, adoptat înaintea summitului UE din perioada 28-29 iunie, precizează că toate băncile europene ar trebui să îşi fixeze ca obiectiv o reducere a ponderii creditelor neperformante la maxim 5%.
‘Ar trebui să existe un obiectiv de 5% în cazul creditelor neperformante brute şi de 2,5% în cazul creditelor neperformante nete pentru toate băncile urmărite de Comitetul unic de rezoluţie (SRB) şi toate celelalte bănci’, se arată în documentul menţionat. Tot aici se precizează că autorităţile competente vor defini strategiile individuale pentru reducerea stocurilor de credite neperformante pentru băncile relevante.
Acest plafon recomandat privind creditele neperformante ar fi o lovitură pentru Italia şi alte state unde băncile deţin stocuri importante de credite neperformante. În medie, expunerea brută a băncilor italiene pe creditele neperformante este de 11,1%, în timp ce în Grecia este de 44,9% iar în Cipru este de 38,9%. De asemenea, expunerea este mai mare decât ţinta sugerată de 5% în ţări precum Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Irlanda, Portugalia, Slovenia, Polonia şi România, conform datelor din luna decembrie ale Autorităţii Bancare Europene.
La nivelul Uniunii Europene, expunerea medie a băncilor pe creditele neperformante este de 4%. În Germania şi Franţa este sub media din UE, dar unele bănci au o expunere mult mai mare.
Italia, ţară al cărei bănci au cel mai mare stoc de credit neperformante din UE, în cifre absolute, şi-a redus volumul creditelor neperformante în ultimele luni însă atras atenţia în repetate rânduri asupra urgentării procesului pentru a evita costurile excesive suportate de bănci.
În schimb, planul franco-german intenţionează să urgenteze procedurile de vânzare a creditelor neperformante. ‘Statele membre şi băncile care nu respectă aceste obiective vor adopta măsuri specifice cu privire la regimurile lor de insolvenţă pentru a atinge aceste obiective într-o perioadă scurtă de timp’ se arată în document.
Germania şi Franţa consideră că reducerea stocului de credite neperformante este o condiţie crucială pentru avansul uniunii bancare europene, care ar implica o plasă comună de siguranţă pentru un fond bancar destinat băncilor cu probleme şi asigurarea comună a depozitelor bancare.