Pariul pe dolarul american este tot mai mai atractiv pentru speculatori şi analişti

„Revoluţia sectorului energetic (din SUA) generează un câştig de competitivitate la care industria americană putea doar să viseze în urma cu câţiva ani. Iar Rezerva Federală (FEDeral Reserve, banca centrală a SUA, n.r.) se pregăteşte să închidă gradual robinetul lichidităţii.

„Prima premisă va mobiliza tot mai multe investiţii străine directe pe teritoriul american.
„A doua premisă va plasa dolarul american (USD) într-o postură tot mai atractivă pentru capitalurile speculative”, scrie Mihai Nichişoiu, analist la casa de brokeraj Tradeville, într-un recent raport primit la redacţia ECONOMICA.NET.

Altfel spus, şi din perspectiva fundamentală, pe termen lung, a investiţiilor, dar şi din perspectivă tehnică, speculativă, pariul pe dolar este promiţător.

„Dincolo de volatilitatea imediată, absolut justificabilă în condiţiile modificării unei norme de investiţii care durează de o decadă, un pariu favorabil USD continuă să ataşeze un risk / reward  (risc / beneficiu, n.r.) extrem de atractiv”, conchide Mihai Nichişoiu.

Analistul îşi aranjează argumentele într-o logică istorică.

În urmă cu doi ani, SUA păreau a fi într-un declin inexorabil în favoarea economiilor emergente şi de frontieră, adică nu neapărat în dezvoltare şi doar foarte promiţătoare. Atunci, aceasta „reprezenta norma de investiţie”.

„Desigur, nu multă lume s-a gândit că ascendenţa rapidă a clasei de mijloc în economii precum Turcia, India sau Brazilia genera deficite de cont curent enorme, finanţate la costuri aproape nule, de lichiditatea tiparita în spaţiul G7″, scrie Mihai Nichişoiu.

Euforia pentru marile economii emergente ar putea să pălească, durează deja de peste o decadă, fiind „amplificată considerabil” în era  post – Lehman Brothers (marea bancă de investiţii americană, al cărei faliment a cosntituit reperulk istoric al declanşării crizei).

Acum, „revirimentul economiei americane este dificil de digerat. Dar premisele acestui fenomen devin tot mai clar conturate”.

Revirimentul Americii se produce, în bună măsură, „pe filiere structurale, tendinta demografica benigna si explozia sectorului energetic fiind doar cateva exemple”. Analistul de la Tradeville explică aşa „de ce abordările fiscale mai restrictive din ultimul timp nu au avut efectul negativ dramatic anticipat iniţial”.

Acum FEDeral Reserve (banca centrală a SUA) se pregăteşte să reducă până la oprire robinetul lichidităţilor suplimentare introduse în sistemul financiar al SUA şi deci al lumii, prin diferitele operaţiuni de „quantitative easing„, (QE, denumirea  eufemistică a tiparniţei de bani).

Mai mult, la anul, FED ar putea trece la restabilirea respectului faţă de bani, prin creşterea dobânzii. „Dacă va fi graduală, creşterea dobânzilor va fi acomodată rezonabil”, crede Mihai Nichişoiu. Adică nu va pune în pericol moneda americană şi adaugă  un argument în plus la ipoteza aprecierii acesteia.

„Iar dacă Rezerva Federală (FED) ar pierde controlul asupra dobânzilor, bâncile centrale din economiile emergente vor fi într-o postură chiar mai incomodă.

„Ce aţi recomanda Indiei, de pildă? Să crească dobânzile pentru a apăra rupia (moneda indiană, n.r.)? Economia s-ar prăbuşi.

„Să taie dobânzile pentru a stimula economia? S-ar prăbuşi rupia.

„Să nu facă nimic? Atat economia, cât şi rupia s-ar… prăbuşi”.

Lecţii istorice
Când SUA au pierdut ratingul suveran AAA, în august 2011, „percepţia generală era că America se află pe marginea prăpastiei. O criză fiscală de proporţi monumentale părea iminentă. Abordările monetare ultra-relaxate ale Rezervei Federale urmau să fie prelungite la infinit. Dolarul american urma să se prabuşească”.

Ceea ce a urmat, însă, „a fost foarte diferit. Revenirea post – Lehman Brothers a sectorului imobiliar a continuat. În acest moment, preţurile caselor afişează cea mai mare rată de creştere de după 2006. Numărul caselor noi în construcţie este acum cu aproape 50% mai mare decât în urmă cu un an şi jumătate. Vânzările auto sunt în prezent la cele mai ridicate valori după 2007″.

Beneficiind de un avans tehnologic formidabil, sectorul energetic „trăieşte o revolutie greu de imaginat cu numai câţiva ani în urmă. În mai, producţia locală de petrol a depăşit importurile, pentru prima data după 1997″, aminteşte Mihai Nichişoiu.

Revoluţia energetică americană are o explicaţie şi prin dezvoltarea extragerii gazelor de şist.

Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că producţia de petrol din SUA va depăşi în medie 10 milioane de barili pe zi în 2013, cu peste 20% mai mult decât în urmă cu doi ani. La aproape 400 milioane barili, rezervele comerciale de petrol se situează la cel mai ridicat nivel din ultimele trei decade.

Cât priveşte deficitul bugetar, „cea mai recentă estimare oficială este că acesta va coborî la 642 miliarde USD pe parcursul anului fiscal curent, cel mai mic nivel de după 2008, şi redus la mai puţin de jumătate din cel înregistrat în 2009, 1,4 trilioane (record istoric)”.

„Chiar o restricţionare fiscală generată automat în debutul acestui an este acomodată excelent la nivelul condiţiilor economice. Decepţiile macro sunt rare, iar atunci când se întamplă, sunt corectate rapid. În mai, valoarea estimîrii ISM privind sectorul industrial a fost 49, adica sub pragul cheie 50, sugerând o contracţie surprinzătoare a condiţiilor economice. În iunie, cifra a urcat la 50,9.

„În septembrie anul trecut, Rezerva Federală s-a angajat în QE3 in regim „open-ended”. Câteva luni mai târziu, însă, banca centrala americană a început să flirteze cu ideea unei reduceri cantitative a QE3. După aparitia preşedintelui Bernanke în Congres pe 22 mai şi după comunicatul de politică monetara emis pe 19 iunie, posibilitatea unei restricţionări marginale a abordărilor monetare din SUA s-a transformat în ipoteza de lucru”.

Acum ipoteza deja lucrează.