Noul act normativ, care prevede aşa-numita ‘preferinţă autohtonă uşoară’, nu a fost până acum agreată de Comisia Europeană, care invocă riscul unei discriminări a cetăţenilor comunitari.
Totuşi, autorităţile elveţiene consideră că măsura ‘preferinţei autohtone uşoare’ este conformă principiului european al liberei circulaţii a forţei de muncă, dar recunosc că se aşteaptă ca executivul comunitar să fie dur şi inflexibil la negocieri.
Elveţia nu este membră a UE, dar are acces la piaţa unică europeană în virtutea acordurilor încheiate cu statele blocului comunitar. Pentru menţinerea acestui acces, Comisia Europeană solicită garantarea accesului lucrătorilor comunitari pe piaţa elveţiană a muncii. Însă alegătorii elveţieni au votat la un referendum în anul 2014 pentru instituirea unor cote pentru lucrătorii imigranţi.
Absenţa unor limite superioare pentru imigraţie în Elveţia, ţară cu o populaţie de 8,3 milioane de persoane dintre care aproape un sfert de origine străină, a determinat Partidul Popular din Elveţia (SVP, singura formaţiune politică elveţiană care se opune deschis imigraţiei necontrolate şi amestecului Uniunii Europene în afacerile interne) să afirme că politicienii sfidează voinţa electoratului exprimată în referendumul din 2014.
SVP, cel mai mare partid parlamentar din Elveţia, a acuzat celelalte formaţiuni elveţiene de supunere faţă de Bruxelles şi de neîndeplinirea obligaţiei de apărare a suveranităţii naţionale.
Mulţi parlamentari elveţieni nu doresc, însă, să se expună riscului unei dispute cu Uniunea Europeană (principalul partener comercial al Elveţiei), care ar putea riposta prin abrogarea altor acorduri bilaterale cu Berna.