Executorul poate începe de unul singur executarea silită, fără avizul instanţei. Proiect de lege

Un proiect de lege iniţiat de parlamentari ai PSD, care a trecut deja de Senat şi se află în dezbatere în regim de urgenţă la Comisia juridică din Camera deputaţilor aduce câteva modificări de substanţă Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte executarea silită. Proiectul, care are aviz favorabil de la Guvern, oferă mai multe puteri executorilor judecătoreşti, care vor stabili singuri dacă executarea silită poate fi declanşată.

Totodată, unele titluri executorii vor trebui să treacă prin instanţă pentru a fi învestite cu formulă executorie, iar proiectul prevede noi reguli privind competenţa teritorială a executorilor şi instanţelor.

O iniţiativă similară a Guvernului a fost respinsă de Parlament în luna iunie, după ce proiectul fusese votat de Senat şi primise raport de aprobare în Comisia juridică. Rezultatul a fost strâns la acel moment; proiectul a obţinut 191 de voturi din cele 203 necesare, după ce unii deputaţi UDMR au hotărât să se abţină de la vot. Asociaţia Utilizatorilor de Servicii Financiare din România (AURSF) scria Ministerului Justiţiei că adoptarea proiectului de lege ar putea deschide calea abuzurilor împotriva debitorilor, din moment ce nu s-ar fi respectat principiul separaţiei puterilor în stat.

Executori în loc de judecători

Potrivit actualelor prevederi ale legii 134/2000 privind Codului de procedură civilă, creditorul care doreşte începerea executării silite împotriva unui debitor care nu şi-a respectat obligaţiile de plată se adresează unui executor judecătoresc. Executorul se adresează mai apoi judecătoriei pentru a cere încuviinţarea executării silite. Instanţa este cea care decide, în camera de consiliu, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru declanşarea executării. Judecătorul verifică dacă au fost depuse toate actele necesare şi legalitatea acestora, dacă creanţa este certă şi exigibilă etc, lucruri fără de care executarea nu poate începe.

Proiectul de lege prevede înlocuirea controlului instanţei, deci a unui magistrat, cu cea a executorului judecătoresc, care va stabili singur dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea executării silite, fără să mai ceară judecătorului încuviinţarea executării silite. Practic, potrivit modificărilor aduse articolului 665, executorul va trebui să facă aceleaşi verificări care cad în prezent în sarcina judecătorului.

Debitorul se va putea opune deciziei executorului doar printr-o contestaţie la executare, în instanţă. Însă, până la depunerea contestaţiei, executarea silită este deja în desfăşurare şi suspendarea nu poate fi obţiuntă decât în anumite condiţii sau cu plata unei cauţiuni.

Precizăm că executorul judecătoresc (care nu este magistrat) este plătit din sumele obţinute de la debitor.

Motivul invocat de către iniţiatori pentru modificarea legii este acela că încuviinţarea executării silite de către magistraţi i-a încărcat cu un mare volum de muncă pe cei din urmă.

„(…) din practica materiei executării silite a reieşit necesitatea promovării unor modificări aduse Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării etapei de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţelor şi atribuirea acesteia executorilor judecătoreşti.

(…) urmare a analizării opiniilor exprimate de judecătorii de la instanţele consultate de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la efectul aplicării noului Cod de procedură civilă în materia executării silite, s-a constatat o creştere a volumului de activitate a instanţelor de executare din cauza numărului relativ mare de cereri de încuviinţare a executării silite formulate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. S-a apreciat că pentru a elimina inconvenientul rezultat din această sporire a competenţei, se impune eliminarea etapei de încuviinţare a executării silite din competenta instanţei şi atribuirea acestei sarcini executorului judecătoresc.”, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege.

Titlurile executorii vor trebui învestite cu formulă executorie de către instanţă

Dacă trecerea atribuţiilor privind încuviinţarea de la judecători la executori ar scuti pe primii de un anumit volum de muncă, propunerea legislativă le va da altceva de lucru, în schimb.

Titlurile executorii care nu provin din sentinţe judecătoreşti vor trebui învestite cu formulă executorie. Asta înseamnă că contracte de genul celor de credit, care sunt considerate titluri executorii, vor trebui să primească întâi formula executorie de la un judecător. Fără această formalitatea creanţa rezultată din respectivul titlu nu va putea fi executată.

Potrivit prevederilor în vigoare ale Codului de procedură, învestirea cu formula executorie se face în încheierea încuviinţării executării.

Proiectul de lege introduce un nou articol după art. 640:

„Art. 640 prim
• Investirea cu formulă executorie
(l)Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.
(2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
(3) Instanţa va verifica dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum si alte cerinte in cazurile anume prevazute de lege.
(4) Încheierea prin care se respinge cererea de învestire cu formulă executorie poate fi atacată numai cu apel de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu este supusă niciunei căi de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul contestaţiei la executare.
(6) Formula executorie are următorul cuprins:
„ Noi, Preşedintele României, (…)”

Iniţiatorii susţin că practica a arătat că este necesar ca judecătorii să îndeplinească această formalitate, fără să intre însă în detalii.

„Totodată, din practică a reieşit necesitatea reintroducerii procedurii de învestire cu formulă executorie pentru titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, în vederea asigurării unui control al instanţelor de judecată asupra acestor categorii de înscrisuri, şi ţinând cont de faptul că încuviinţarea executării silite presupune o etapă ulterioară care constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă, verificare pe care o va realiza executorul judecătoresc competent”, se arată în expunerea de motive.

Executorii se asigură că îşi primesc banii şi în cazul unei contestaţii

O modificare la articolul 716 prevede că neplata executorului judecătoresc de către partea care contestă executarea silită atrage după sine anularea cererii de contestaţie. În prezent, legea precizează că instanţa doar pune în vedere contestatarului faptul că trebuie să achite cheltuielile.

Executări non-stop

Este introdusă o excepţie prin care executorii vor putea continua executarea şi în afara intervalului orar 6-22, afară de imobilele cu titlu de locuinţă. Potrivit reglementărilor actuale, executarea nu se poate întinde după ora 22.

Instanţa de executare

O modificare adusă art. 650 prevede că instanţa de executare nu va mai fi judecătoria din raza în care îşi are sediul executorul judecătoresc din cauză, ci cea din circumscripţia în care îşi are domiciliul debitorul.

Executorii nu vor mai putea executa imobile în afara judeţului

Proiectul de lege nu mai permite executorilor să îşi extindă competenţa teritorială în afara razei curţii de apel unde îşi au sediul. Dacă debitorul are bunuri în mai multe circumscripţii, atunci va trebuis să recurgă la executori diferiţi.

Potrivit modificărilor la art. 818, urmărirea silită a bunurilor imobiliare este de competenţa exclusivă a executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul.

Potrivit iniţiatorilor, acest lucru ar trebui să scadă costurile cu executarea şi să grăbească procesul.

„Eliminarea extinderii competenţei asupra bunurilor imobile se justifică pentru celeritatea desfăşurării actului de executare silită şi din raţiuni de costuri pentru creditor şi adjudecatar. Extinderea competenţei teritoriale a unui executor judecătoresc asupra unui imobil situat în circumscripţia unei alte curţi de apel poate genera întârzieri în executare, costuri ridicate (cheltuieli de transport, cazare, etc.), iar valorificarea imobilului s-ar face în condiţii defavorabile atât pentru adjudecatar cât şi pentru creditor”, se arată în expunerea de motive.

Proiectul de lege se află pe ordinea de zi a Comisiei juridice în această săptămână, fiind primul punct de discuţie.