Partidul Vocea României şi partidul Factorul X. Om ne-bogat, om sărac

Temă. Vizionaţi cîte o ediţie întreagă din Vocea României şi X Factor, pe ProTV, respectiv Antena 1, două din cele mai vizionate show-uri ale ţării.

Într-un astfel de concurs (vezi Depresia românească are talent: un show de monetizare a depresiei post-boom economic) nu poţi decît inventaria oripilat-amuzat gradele de depresie şi autoiluzionare. Cu Vocea României şi X Factor am trecut la etapa următoare: împărţirea concurenţilor şi a publicului în pături sociale distincte. Nu am datele să caracterizez comportamentul publicului celor două mari rivale, ProTV şi Antena1. Nu pot spune că a fost intenţionată selecţia celor două categorii de aspiranţi. Rezultatele însă mi s-au părut clare.

Juriile sînt selectate exact după tipul de concurenţi (şi de public) pe care vor să-l atragă. Ceva mai cool, cu ceva haine care să nu supere un ochi critic de hipster, dar nici un ochi necritic de aspirant. Loredana e simbolul reinventării, deci trebuia să fie. Moga e simbolul inventării vedetei moderne pop. Smiley a învăţat că poţi să înveţi să cîştigi public şi poţi să pui, împreună cu moga, de un pop post-angeleasimilea absolut onorabil. Cîteva melodii i le fredonez din cînd în cînd. În plus, ştie să facă o glumă fără să întoarcă stomacul pe dos unor tipi mai hype sub 25 de ani. Brenciu e contrastul necesar. De fapt, el are publicul mare, e un convertit de la Antena 1, la limbajul Pro; lălăiala lui evergreen îi urcă pe corporatişti pe mese, asta de cînd şi-a luat converşi şi sacou. El e omul trecutului care totuşi e de gaşcă. Nu te pui cu asta.

Juriul de la X factor. Un domn de la o trupă de băieţi care nu ştie nimic şi se vede. El este elementul aleator. Îl putem numi “soarta”. Apoi Morar care are emisiuni cu audienţă la radio, cu gusturi îndoilenice şi cu glume de autobază asezonate cu campanie “anticocalari”. Apoi, Paula Seling, luată foarte în serios ca muziciană inclusiv de sine însăşi. Plus doi amuzanţi de culise (Dani şi Răzvan) care ar trebui să înveselească puţin atmosferă, să-l egaleze pe Bartos (Vocea României, Românii au talent etc.). Juriul de la Antena 1 glumeşte foarte puţin. Atmosfera chiar aduce a zi de înscriere pentru recalificare la Agenţia de Ocupare a Forţelor de Muncă.

Concurenţii se lipesc natural pe juriu. Partea mai cool, toţi ăia mai yuppie, mai preocupaţi de o haină de firmă, mai îngrijiţi cu frezele lor (chiar dacă nu sînt chiar aşa îi face Pro-ul să pară mai Pro), publicul de club cu preţuri medii din oraşele mari, toată partea asta pare confiscată de ProTV. Tînărul care ascultă muzică ceva mai răsărită, care mai sare din grila Europa Fm cît de cît, dar care-l iubeşte de fapt pe Brenciu deşi arată ca Moga. Un soi de clasa de mijloc scăpătată, dar care nu s-a predat. Ba chiar apar şi corporatişti veseli cu zîmbetul pe buze şi salariul bun – vor să-şi redescopere self-ul.

La Antena 1, mai multe haine sărăcăcioase, combinaţii dubioase de culori, scenă tristă, mai multă impresie de prăfuit de provincie, mai mult “social” în privirile concurenţilor. O Românie mult mai autentică, despovărată de un wishfull thinking PRO deja obositor. Deşi e evident că show-ul de pe Antena 1 e mai amatoristic, mai puţin “profi”, mi-a plăcut mai mult exact din acest motiv. Al autenticităţii, al depresiei fotografiate frontal, al oamenilor care nu-şi exhibă imediat “cazul”, ba chiar se chinuie să-şi camufleze necazul. La Pro vii zîmbitor (fie că e Dansez pentru tine sau altceva), spui eventual că ai probleme mari în familie şi apoi începi să ţopăi şi să concurezi. X-Factor e deprimant dar măcar te loveşte în faţă cu o imagine nu atît de bine calculată, nu atît de bine falsificată. Smiley mi-e simpatic, dar lumea lui îmi pare un fake mult mai periculos decît senzaţia aia de tîrg de joburi de la X Factor.

Cum se împarte România după ce le două show-uri? Publicul e aproximativ acelaşi, evident. Pro vinde glam, Antena vinde tristeţe fără să vrea. Pro bate. Dar nici Antena 1 nu merge rău. Cu ce rămînem din această despărţire precisă a apelor sărăciei şi ale ne-bogaţilor (numesc prin asta o clasă mijlocie destul angoasată, dar cu reflexe “de stil”)? Cu semnele unui război civil între cetăţeni cu grade diferite de depresie. El se vede la toate nivelurile, sînt cei care spun că se descurcă singuri şi cei care nu mai pot. Cei care nu mai suportă politica şi cei care n-o iau în calcul deloc. Etc. Evident, multe din observaţiile astea sînt pure fantsmagorii – datele de audienţă şi alte date sociologice sînt al naibii de scumpe, nu am acces. Dar eu vă zic că adevărata bătălie electorală se poartă acum între partidul X Factor şi partidul Vocea României.