‘Raportul de anul acesta se focusează asupra provocărilor susţinerii creşterii economice, cu o referire particulară la ţările cu un nivel mijlociu al venitului. Aşa cum Valentin (Valentin Lazea – n. r.) a menţionat, România nu este o excepţie de la aceste probleme şi de la aceste provocări. PIB creşte peste potenţial, bazat pe consum, alimentat de creşterea salariilor, fără o corelare cu îmbunătăţirea productivităţii ţării. Pentru a continua şi posibil accelera pe calea convergenţei, România, asemenea multor ţări în regiune, fără diferenţa la care se face referire, necesită un nou model de creştere economică bazat pe inovare şi integrare în lanţul valorilor globale. Este convingerea mea că România se situează foarte bine pe această cale, ca urmare a capitalului uman şi tehnologiei de vârf, ca ICT, industria aerospaţială sau automotive, ca să numesc câteva. Dar sunt o serie de ingrediente care lipesc sau ar trebui susţinute, unele menţionate de Valentin, precum reformele structurale. Cred că infrastructura este un ingredient crucial’, a spus Matteo Patrone.
Potrivit acestuia, infrastructura reprezintă un ingredient crucial pentru că sprijină incluziunea socială, integrarea geografică şi creşte productivitatea, pentru că deschide calea spre comerţ şi investiţii străine directe.
De asemenea, acesta a menţionat că necesarul de investiţii în infrastructură în regiune se vor ridica în următorii cinci ani la 40% din totalul necesar de investiţii, respectiv 1,9 mii de miliarde de euro.
Cu o reţea de 747 de kilometri de autostrăzi, România se situează pe un loc scăzut comparativ cu ţările din regiune în ceea ce priveşte densitatea reţelei de infrastructură sau extinderea ei din punct de vedere geografic.
Matteo Patrone susţine că există şi sectoare unde au fost obţinute progrese, precum sectorul apei sau cel al energiei, menţionând interconexiunea reţelei de gaze cu Bulgaria sau Ungaria.