Paul Folberth, germanul de origine română care a ajuns pe culmile ingineriei mondiale

Economica.net
27 05. 2014
visita_folberth_tinini_28_69369600

La 19 ani, Folberth era deja pilot pentru Germania nazistă, iar la sfârşitul războiului a fost trimis să apere Berlinul, care în 1945 a căzut în mâinile sovieticilor. El a fost arestat pe străzile acestui oraş transformat în ruine şi trimis într-o tabără de muncă forţată, alături de cei învinşi. Însă graţie ajutorului unui doctor, care a recomandat ca datorită greutăţii sale de 38 de kilograme, ‘mai bine să moară acasă’, el a reuşit să scape şi să se întoarcă la familie.

Folberth şi-a concentrat toate eforturile în studierea ingineriei, lucru care l-a ajutat să depăşească ‘ororile armatei naziste din timpul războiului’, iar în 1951, fără un ban în buzunar şi fără să ştie o boabă de engleză, s-a îmbarcat spre Canada, unde i se promisese un loc de muncă ca desenator de proiecte până la învăţarea limbii engleze.

În Canada, tânărul inginer a început o carieră strălucită, care avea să-l implice în proiectul centralei de la Itaipú, cea mai mare hidrocentrală din lume la momentul respectiv, însărcinată să alimenteze cu energie electrică Brazilia şi Paraguay. Centrala Itaipú a împlinit 30 de ani de activitate, fiind hidrocentrala care furnizează cel mai mult curent electric din lume, deşi China a construit o instalaţie mai mare care nu a atins însă capacitatea hidrocentralei sudamericane.

La 5 mai 1984, prima din actualele sale turbine a fost conectată la sistemul electric din Paraguay şi a început efectiv să lucreze, după zece ani de la semnarea tratatului constitutiv care a a dat viaţă acestui mare proiect de la frontiera cu Brazilia.

Hidrocentrala a costat 27 de miliarde de dolari şi 16 ani de muncă a circa 30.000 de persoane. Azi Itaipú Binacional furnizează 75 % din energia consumată de Paraguay şi 17 % din necesarul Braziliei. ‘Ca inginer nu am fost impresionat, era însă cea mai mare dintre toate. A trebuit totuşi să avem mare grijă’, a declarat Folberth, care a investit patru ani de muncă în proiectul centralei care în decembrie a bătut pentru al doilea an consecutiv recordul mondial de producţie de energie, atingând o capacitate de 98,5 milioane de megawaţi pe oră (MWh).

Expertul a reamintit că cel mai complicat lucru al acestui proiect uriaş a fost construcţia sălii maşinilor pe fundul unuia din râurile cele mai repezi din lume. Folberth asigură că ‘secretul’ lui sunt canalele de evacuare pentru a expulza surplusul de apă. În vârstă acum de 88 de ani, Folberth spune că nu ar schimba nimic din proiectul său original şi rememorează ziua în care s-a terminat construcţia: ‘Nu aveam temeri, doar senzaţia că înfăptuisem o mare provocare’.

Inginerul a participat şi la proiectul centralei de la Yacyreta, pe care Paraguayul o împarte cu Argentina; şi la alte lucrări hidraulice din 14 ţări. Ultima lui activitate a fost cea de consultant pentru lucrările la Canalul Panamá din 2008. Folberth prognozează un viitor sigur pentru energia hidrocentralelor şi asigură că ţările vor continua să le construiască ‘în toate locurile posibile pentru că sunt cele mai ieftine’.