Paul Scholes se ia de tatuaţii din fotbal: Nu mai poţi fi fotbalist dacă nu ai cel puţin un tatuaj

Paul Scholes este unul dintre jucătorii „uriaşi” din istoria lui Manchester United. Cu toate că, iniţial, managerul Alex Ferguson nu-i dădea vreo şansă să ajungă fotbalist, deoarece era prea „pitic”, până la urmă cei doi au trăit împreună multe momente de glorie. În vară, roşcovanul Scholes a pus ghetele în cui, după aproape două decenii în tricoul „diavolilor roşii”, iar acum se bucură din plin de faptul că poate petrece mult timp cu familia. Familie pentru care a refuzat în 2010 să meargă la Cupa Mondială din Africa de Sud.

„Nu mai poţi fi fotbalist, dacă nu ai tatuaj”

Scholes recunoaşte că este un tip timid, căruia nu-i place să iasă în faţă. Nu i-au plăcut niciodată interviurile şi este timid şi reţinut chiar şi cu prietenii. Probabil de aceea nu a făcut alegeri care să-l aducă în prim plan şi în faţa obiectivelor jurnaliştilor. Dar crede că în ziua de azi fotbaliştii sunt totuşi prea excentrici.

„- Ai fost vreodată tentat să-ţi pui cercei în urechi, să-ţi faci o coafură trăsnită sau un tatuaj uriaş?
– Pentru nimic în lume nu aş fi făcut aşa ceva. Nici vorbă! Dar se pare că în ziua de azi nu mai poţi fi fotbalist dacă nu ai cel puţin un tatuaj. Niciodată nu mi-a plăcut să mă dau în spectacol. Să sar eu în faţa rândului? Mi-ar fi fost ruşine”.

Problemele naţionalei Angliei: aşteptările prea mari, valoarea reală şi egoismul jucătorilor

Noi, românii, ne plângem că nu avem o echipă naţională competitivă. Dar nici englezii nu sunt mai prejos. Valorile lor individuale nu reuşesc să funcţioneze toate la un loc. E drept, englezii se califică la turnee finale, spre deosebire de „tricolori”. Dar Scholes arată de ce acest lurcu nu este suficient şi care sunt motivele lipsei de performanţă?

„Avem unii dintre cei mai valoroşi fotbalişti, dar câţiva caută numai gloria personală. Avem talent, şi totuşi nu câştigăm. Când întâlneşti alţi jucători extraordinari, trebuie să te întrebi dacă băieţii noştri chiar sunt atât de buni pe cât se cred„.

„A juca pentru Anglia a devenit o cale de a păcăli lumea. Probabil că e mult prea multă presiune asupra a tot ce are legătură cu echipa naţională. Se aşteaptă ca noi să câştigăm fiecare Mondial şi nu ştiu de ce. Priviţi rezultatele noastre din ultimii 50 de ani: nu am fost nici măcar aproape de trofeu„.

Mondialul din Qatar va fi un infern

Paul Scholes a jucat cu Anglia la Cupa Mondială din Japonia şi Coreea de Sud, din 2002 şi s-a simţit „ca în cuptor”. Ceea ce îl face să se bucure enorm la gândul că nu va fi în Qatar la CM din 2022.

„În Japonia şi în Coreea de Sud era ca în cuptor. Nu ştiu cum va fi în Qatar: se vorbeşte de stadioane cu aer condiţionat, dar ce se va întîmpla cu suporterii care vor merge la meciuri? Vor fi 45 de grade! Arabii au bani de cheltuit, însă eu mă îndoiesc de reuşita competiţiei”.

Scholes nu a îndrăgit niciodată turneele finale de Cupă Mondială sau Campionat European, din cauza pauzelor dintre meciuri şi a faptului că trebuia să stea săptămâni bune departe de familie. De aceea a şi refuzat să participe cu Anglia la CM 2010.

„Am terminat-o cu naţionala pentru că doream să petrec cât mai mult din vară împreună cu familia. Familia e mai presus de fotbal. Şi, oricum, niciodată nu mi-a plăcut prea tare să particip la Mondial sau la Euro, mi-a displăcut ideea de a sta atât la un turneu, mi s-a părut prea mult. Ador să joc, însă urăsc perioadele dintre partide”

Ştie secretul Barcelonei

Manchester United a jucat două finale cu FC Barcelona în ultimii ani, de când catalanii domină fotbalul european. De fiecare dată „diavolii” au pierdut, iar Scholes ştie de ce.

„Au fost prea buni de fiecare dată. Barcelona e o echipă strălucitoare, în care nu există cuvântul egoism. Are un superstar, Messi, dar el ştie să joace şi pentru colectiv. Barcelona nu are fotbalişti care să încerce să iasă cu orice preţ în prim-plan. 11 oameni care se ajută permanent pe teren. Iată o explicaţie. Şi încă una: recuperează mingea şi o păstrează! Fiecare joc al lor e o lecţie de fotbal”.

Glume cu Ferguson

Scholes spune că în faţa lui Ferguson nu ar trebui să mişte nimeni la United. El se număra însă printre jucătorii care îşi permiteau câteva glumiţe cu Sir Alex.

Printre ele, faptul că îl lua uneori la ţintă cu mingea în timpul antrenamentelor, ceea ce amuza pe toată lumea.

„Vă daţi seama că nu m-aş fi atins de manager, dar cred că l-am nimerit o dată din lateral, încercând să-l trezesc. Nu am fost atât de prost încât să-i ţintesc capul! S-ar fi uitat imediat în jur căutând vinovatul şi, chiar dacă m-aş fi ascuns între jucători, tot m-ar fi găsit. Puteam să nu fiu eu vionvat, tot cădea pe mine! Ştia ce-mi poate pielea. Îmi aduc aminte că, la un antrenament, l-am lovit direct în cap pe Phil Neville cu o torpilă de la distanţă. L-am făcut să zboare ca o păpuşă şi ne-am prăpădit de râs”.

Relaţia cu Ferguson a avut însă şi momente tensionate, precum cel din 2001, când Scholes a refuzat să joace în Cupa Ligii şi a fost amendat. Cea mai dură muştruluială a primit-o însă cu alt prilej.

„Cel mai urât a ieşit la un meci cu Newcastle. Am fost rezervă şi am intrat pe teren când eram conduşi. Am egalat, însă apoi am pierdut o minge la mijlocul terenului, contraatac-fulger şi gol. Aşa am pierdut jocul. Ce a urmat la vestiar… Sir Alex m-a făcut praf!”.

Paul Scholes are 37 de ani şi întreaga sa carieră a jucat doar la Manchester United. Pentru echipa de seniori a jucat între 1994 şi 2011, evoluând în 466 de partide şi marcând 102 goluri. În naţionala Angliei a jucat între 1997 şi 2004, în 66 de meciuri, şi a marcat 14 goluri.