„Perlele” energiei, deţinute chiar de stat, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, vor fi afectate masiv de OUG Teodorovici-Vâlcov. Explicaţii

Cei doi producători de energie vor avea de suferit, mai întâi, ca orice altă companie,de stat sau privată, din domeniul energiei, prin impunerea taxei de 2% pe cifra de afaceri, care se percepe la afacerile din anul anterior.
Suplimentar acestei măsuri, Ordonanţa stabileşte că, timp de trei ani, începând cu martie 2019, furnizarea de energie electrică pentru clienţii casnici şi comerciali mici se face în regim reglementat de stat. Asta înseamnă că Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei va stabili un preţ final pentru aceşti consumatori, şi, implicit, va stabili un preţ de vânzare pentru producători, la care aceştia vor fi obligaţi să vândă energie pentru piaţa reglementată. Or, exact această reintroducere a preţurilor reglementate, pentru tot consumul casnicilor, este de natură să afecteze cele două companii.

„Companiile de stat din zona de producţie vor fi şi mai afectate de masura plafonării preţurilor pentru că cel mai mult se va descărca pe ei”, spunea fostul ministru al Energiei, acum consultant, Răzvan Nicolescu, imediat după de Guvernul a adoptat Ordonanţa. Şi unul dintre directorii celor două companii, ne-a spus, fără a fi citat, că profitabilitatea companiei va avea de suferit, iar totul va depinde de preţul şi de cantitatea care vor fi impuse de ANRE pentru consumul care va fi reglementat. ANRE va trebui să emită aceste reglementări destul de curând, dat fiind că ele trebuie să intre în vigoare la 1 martie.

Ce se va întămpla de fapt şi care sunt necunoscutele

În momentul de faţă, toată piaţa de energie, inclusiv cea a consumatorilor casnici, este liberă, iar producătorii vând toată energia pe piaţă, pe platformele OPCOM (mai puţin energia pentru echilibrarea sistemului). Ulterior, furnizorii, atât cei concurenţiali, cât şi cei patru de ultimă instanţă (Enel, Electrica, CEZ şi E.On) cumpără această energie şi o vând clienţilor, inclusiv celor casnici. Primii la preţuri negociate cu ei, iar ceilalţi la preţuri care sunt avizate de ANRE.

Aşa se întâmplă de la 1 ianuarie 2018, dar şi până atunci a existat „piaţă” cu cantităţi şi preţuri reglementate de stat pentru consumul casnicilor, care a fost iniţial pentru 100% din consum, scăzând treptat până la 10%, în ultima parte a anului 2017 şi până la zero începând de la 1 ianuarie. Dacă iniţial, ANRE a impus pentru 14 producători din ţară preţul şi cantitatea de energie pentru consumatorii casnici, în final, adică în anii 2016 şi 2017, doar doi producători au mai avut această obligaţie: Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Motivul: produc cea mai ieftină energie (inclusiv din motive de costuri cu materia primă) iar politica ANRE a fost de menţinere a unor preţuri mici pentru populaţie.

Cel mai probabil, şi acum tot cei doi vor fi obligaţi să asigure cea mai mare parte din consumul casnicilor, la preţuri impuse, în condiţiile în care se vede că intenţia Guvernului a fost de a menţine preţuri mici. Nu se ştie încă ce preţ va stabili ANRE- el trebuie totuşi să fie mai mare decât costurile.

Şi aici apare încă o necunoscută pentru cele două companii: va trebui sau nu să susţină şi preţul mai mare al altor producători? Iată o posibilă ipoteză

Ordonanţa va afecta cel mai grav, prin acel impozit de 2% pe cifra de afaceri, unul dintre cei doi mari producători de energie din România, Complexul Energetic Oltenia, care produce în termocentralele Rovinari, Turceni şi Craiova circa un sfert din energia ţării. Or, din cauza creşterii costurilor cu certificatele de CO2 (de circa patru ori în ultimul an) societatea va intra pe pierdere, încă înainte de a plăti cei 2%. O soluţie ar fi ca şi pentru Complex, ca şi pentru alţi producători, ANRE să impună cantitate şi preţ reglementat pentru consumatorii casnici, care să intre astfel, la „coş” cu cea a Hidro- şi Nuclearelectrica. Or, dacă vrea un preţ mic pentru casnici, preţurile avizate pentru ultimele două vor fi şi mai mici, pentru a putea intra în coş şi preţul mai mare (din motive care ţin de costurile producţiei termo) al CEO.

Aşadar, profitabilitatea Hidro- şi Nuclearelectrica va depinde de preţul impus şi cantitatea de energie care trebuie vândută la acest preţ impus. Doar pentru a aminti situaţia din trecut, iată care au fost aceste preţuri în 2017, potrivit raportărilor ANRE.

Preţul de achiziţie reglementată a energiei de către cei patru FUI pentru populaţie, în regim reglementat, de la Hidro- şi Nuclearelectrica, a fost de 121 lei/MWh. Pentru celelalte pieţe, preţurile medii de achiziţie, recunoscute de ANRE, au fost de 228 de lei pentru Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB), 187 de lei pentru Piaţa Centralizată pentru Serviciul Universal (PCSU), 244 de lei pentru piaţa spot (PZU) şi 288 de lei pentru piaţa de echilibrare.

Aşadar, preţul impus celor doi a mult mai mic decât preţurile de pe piaţă. Iar ponderea reglementatului a fost de doar 20% din consumul casnicilot în prima jumătate a anului 2017 şi de 10% în a doua jumătate, deci producătorii au putut să vândă cantităţi destul de mari pe piaţa libeară. Acum, în spiritul noii Ordonanţe, se înţelege că tot consumul casnicilor şi cel comercial mic (maximum 50 de angajaţi şi cifra de afaceri anuală (sau active) de maximum 10 milioane de euro) va fi la tarife impuse, timp de trei ani. ANRE va face lumină când va publica metodologia.

Care e pericolul pentru Hidro- şi Nuclearelectrica

Anterior acestei Ordonanţe, conducerea Hidroelectrica a anunţat că are un plan de afaceri în care se prevăd investiţii de peste 5 miliarde de lei în următorii cinci ani. Am inclus investiţii noi, retehnologizări/modernizări, mentenanţă cu capitalizare şi achiziţie de participaţii, extinderea portofoliului Hidroelectrica şi diversificarea tipurilor de surse pe care le utilizăm”, a declara Bogdan Badea, directorul companiei, în noiembrie. Planul va fi supus aprobării acţionarilor în ianuarie, dar este posibil ca nu toate investiţiile să mai poată fi susţinute din resursele companiei (Hidroelectrica va avea un profit record în acest an, de peste 2 miliarde de lei) în condiţiile în care compania ar putea cîştiga mult mai puţin din vânzarea energiei, la preţ impus.

La Nuclearelectrica situaţia pare a fi şi mai complicată. Compania, care nu este atât de profitabilă ca Hidroelectrica, din motive care ţin de tehnologie, are câteva obiective de investiţii majore. Primul este extinderea duratei de viaţă a Unităţii 1, intrată în producţie acum 22 de ani, care costă cel puţin un milliard de euro, lucrare care nu poate fi amânată. Al doilea este finalizarea reactoarelor 3 şi 4, care urmează să fie făcută în regim de parteneriat public-privat – sunt negocieri cu China General Nuclear, şi care costă, în total 6 miliarde de euro.

Nu trebuie uitat că, pe lângă obligaţia de a vinde energie pe reglementat, cele două companii sunt afectate şi de altă prevedere a Ordonanţei, care impune ca 35% din resursele de cash disponibile ale companiilor energetice de stat să poată fi vărsate anual la buget.