300.000 de români finanţează companii şi guverne străine. De ce nu ajung banii la firmele româneşti

Mai mult de jumătate (53%) din activele deţinute de fondurile mutuale, în numele celor peste 300.000 de cetăţeni români, care sunt investitori ai acestora, acoperă o parte din datoriile Guvernului României. Mai exact este vorba de circa 10 miliarde de lei, care au acoperit 5,7% din finanţarea datoriei publice a României, anul trecut, potrivit datelor prezentate recent de Dragoş Neacşu, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri din România (AAF).

„Ponderea fondurilor mutuale în finanţarea datoriei publice a României se va tripla în 2015 până la 6,5 – 7% din total, faţă de 2,3% cât aveau în 2011”, estimează Dragoş Neacşu.

Fondurile mutuale româneşti nu finanţează însă doar cheltuielile publice româneşti, ci şi pe cele ale altor ţări. Cel mai mare fond mutual românesc, Erste Bond Flexible RON, avea la sfârşitul anului trecut deţineri de 542 milioane de lei  (117 mil. euro la ultimul curs al anului) în obligaţiuni guvernamentale ale Ungariei (2,62% din totalul activelor nete ale fondului) şi în cele ale Croaţiei (1,68%). Erste Bond Flexible RON avea active nete totale de 6,9 miliarde de lei la 31 decembrie 2014, adică % din totalul activelor nete ale tuturor fondurilor mutuale.

Mai mult, fondurile mutuale româneşti aveau în obligaţiuni corporatiste străine aproape două miliarde de lei, dar valoarea obligaţiunilor companiilor din România este încă de aproape 10 ori mai mică.

Valoarea expunerii pe obligaţiuni corporatiste a liderului pieţei, Erste Asset Management România (EAM), de pildă, a crescut de patru ori din 2009 încoace, până la 1,597 miliarde de lei, la sfârşitul lui 2014, potrivit datelor EAM.

La rândul său, cel mai mare fond al Raiffeisen Asset Management avea în obligaţiuni corporatiste 511 milioane de lei la 30 iunie 2014.

„Din păcate companiile româneşti găsesc foarte greu drumul  către acest tip de finanţare”, spune  Dragoş Neacşu. Mai exact, administratorii companiilor româneşti ocolesc această piaţă.

La capitolul obligaţiuni corporatiste „noi am mers la limita de sus permisă de reglementări, dar din păcate banii noştri nu finanţează creşterea de locuri de muncă în România şi nici creşterea companiilor româneşti, pentru că acestea ocolesc această piaţă”, a adăugat Dragoş Neacşu, vorbind despre fondurile EAM, al cărei preşedinte executiv este.

„Aproape 9o% din valoarea obligaţiunilor corporatiste pe care le deţinem, adică 1,448 miliarde de lei, înseamnă de fapt finanţarea economie reale din alte ţări”, precizează Dragoş Neacşu.

Piedicile

Sunt motive obiective care împiedică firmele româneşti să profite de disponibilitatea administratorilor fondurilor mutuale? „Inerţia, fuga de răspundere – astea sunt cele mai obiective motive. Şi sunt transpartinice, transinstituţionale, sunt peste tot. Şi mai este ceva: obligaţiunile sunt foarte transparente. Poate că asta este cea mai mare problemă. Sunt prea transparente, aşa numitul „parandărăt” nu are loc într-un prospect de emisiune de obligaţiuni. Suntem aici într-o altă realitate”, acuză Dragoş Neacşu.

„Vorbim în continuare de consilii de administraţie numite politic şi nu pe criterii profesionale. Sunt companii mari care au tot felul de proiecte de interconectare energetică regionale, şi care au 10-15 ani de făcut investiţii. Dar nu şi le finanţează prin obligaţiuni şi nici datoriile mai vechi nu şi le refinanţează astfel. Noi spunem: Ţară-Ţară, avem bani, haideţi veniţi şi arătaţi-ne proiectele. Anul acesta am avut niste semne încurajatoare, dar nu mai mult”, spune preşedintele AAF.

Românii finanţează infrastructura din alte ţări, prin fondurile mutuale, pentru că în România nu există, de pildă, reglementările necesare pentru emisiunile de covered bonds (obligaţiuni care au în spate pachete de credite din sectorul public, n.r.).

„Discutăm iată de şapte ani cu autorităţile, facem grupuri de lucru, drafturi, noi drafturi care nu ajung să mai fie finalizate, şi pentru că oficiali cu care am vorbit iniţial nu mai sunt în funcţie. Toate lucrurile astea, de care tot vorbim, trebuie să se întâmple, iar când se vor întâmpla noi vom sprijini piaţa aşa cum am mai făcut-o şi o facem şi acum”, continuă preşedintele AAF.

În 2006, 2007 2008, când statul român nu prea a emis obligaţiuni, instituţiile financiare internaţionale lansau obligaţiuni pentru a atrage lei de pe piaţa românească şi pentru a finanţa proiectele româneşti. Era un mod de a încuraja piaţa obligaţiunilor pentru dezvoltarea proiectelor publice, la care a contribuit şi Dragoş Neacşu.

„Acum, tot felul de companii sunt partenere direct cu BERD-ul cu BEI-ul sau chiar cu IFC-ul, în proiecte de infrastructură, dar nu fac emisiuni obligatare. Ar fi fost normal şi firesc să fie la rândul lor prezente pe piaţă, ca să se finanţeze direct de pe piaţă”, remarcă Dragoş Neacşu.

Potenţialul finanţării prin obligaţiunui este mult mai mare şi rolul canalizării prin fonduri mutuale a resurselor, pentru finanţarea economiei reale româneşti  ar putea fi mult mai mare.

„Noi suntem susţinătorii acestui demers, numai că nu putem fi şi de o parte şi de cealaltă a mesei”, conchide Dragoş Neacşu.

Unde se duc banii românilor

Companiile româneşti importante care au făcut emisiuni de obligaţiuni corporatiste de lungul timpului sunt Transelectrica, dar şi Garanti Bank România, GDF SUEZ România, Unicredit Ţiriac Bank, BCR.

În absenţa altora, banii celor mai mari fonduri mutuale româneşti s-au îndreptat spre companiile străine.
Astfel, Erste Bond Flexible RON are deţineri consistente de obligaţiuni corporatiste în titlurile MOL Hungarian Oil and Gas (1,86% din totalul activelor de 6,9 miliarde de lei la 31 decemrbie) şi în ale Erste Group Bank AG (1,69%).

Printre companiile străine raportate, la 30 iunie, cu obligaţiuni în fondul EAM  se numără Unicredit International Bank (cu peste 2% din activele fondului), ING Bank N.V. (1,8%), EMERALD CAP (1,4%), CitiGroup Funding Inc. (1%), Turkiye Garanti Bankasi (0,8%)  HVB (0,6%), Lloyds TSB Bank PLC (0,4%), Royal Bank of Scotland,  KBC IFIMA NV (vezi Raportul).

Unele dintre companiile de mai sus au fost atractive şi pentru al doilea cel mai mare fond mutual de investiţii de pe piaţă, Raiffeisen RON Plus. Obligaţiunile ING Bank N.V. ocupau 5,81% din activele fondului de 2,2 miliarde de lei, potrivit celui mai recent raport. Obligaţiunile Unicredit BK Austria AG contau pentru 3,1%, iar cele ale Turkiye Garanti Bankasi pentru 1,09%, Erste Bank Sparkassen 0,94% (vezi Raportul).