România înregistra 16.499 de insolvențe noi în 2008, în timp ce estimarea pentru finalul acestui an este de aproximativ 8.300, respectiv jumătate din numărul înregistrat în urmă cu zece ani. Totodată, în perioada 2016-2018, numărul de companii intrate anual în insolvență a devenit constant, între 8.300-8.600. „În același interval, numărul companiilor de impact (cu active care depășesc 1 milion de euro) care intră în insolvență s-a stabilizat între 175-200. Dintre companiile de impact în insolvență, 20% au intrat anual în portofoliul CITR. În ceea ce privește numărul de companii intrate în insolvență anual din totalul companiilor, România are un procent de 0,99%, în linie cu alte state europene”, arată studiul prezentat de CITR.
„Piața de insolvență din România este una matură, comparabilă cu cea a Marii Britanii (0,93%) sau a Franței (1,78%) din punctul de vedere al companiilor intrate anual în insolvență raportat la numărul total de companii. În ansamblu, în ultimii 10 ani, aproape 179.000 de companii au intrat în insolvență, în timp ce peste 800.000 au fost înființate. Dacă în 2008 insolvența unei companii era cerută preponderent de creditori, astăzi, în procent de 63% debitorii sunt cei care solicită procedura, ceea ce ne arată că din ce în ce mai mulți înțeleg insolvența ca pe o stare de fapt, de altfel exact așa cum și este definită de lege”, menționează Vasile Godîncă-Herlea, CEO CITR.
Sectoarele care au format în mod constant topul insolvenței companiilor de impact în 2016-2017 sunt, conform clasificărilor CAEN, industria (cu 48% în 2017), serviciile (cu 17%) și domeniul imobiliar (cu 15%). Acestea rămân cele mai expuse și în continuare.
Din totalul de 870.000 de companii active din România în 2017, doar 3%, aproximativ 23.000, erau companii de impact. Dintre acestea, aproximativ 11.600 (50%) sunt în dificultate. Iar din cele în dificultate, aproximativ 4.500 sunt insolvabile (reprezentând 20% din totalul de 23.000). Companiile de impact asigură 65% din totalul cifrei de afaceri agregate a companiilor şi 40% dint totalul angajaţilor. Oficialul CITR arată că unele bănci ar finanţa totuşi unele companii aflate în insolvenţă, în special cele care au un grad de îndatorare sub 70%.
„În unele cazuri, când există deja un credit istoric, băncile comerciale chiar acceptă să prelungească o linie de finanţare care ar ajuta compania să nu moară. Totuşi, atunci când sunt puse de banca centrală să provizuoneze fiecare leu acordat unei companii în insolvenţă, majoritatea dau înapoi”, spune Herlea.
„Avem o masă importantă de companii de impact în dificultate, iar băncile au început să manifeste o prudență crescută în ceea ce privește finanțarea companiilor aflate în insolvență. Astfel, cred că este important să ne îndreptăm atenția spre proceduri de pre-insolvență, precum concordatul preventiv și mandatul ad-hoc. Am încredere că acestea pot reprezenta soluțiile viitorului pentru companiile în dificultate din România, la fel cum reorganizarea a fost o opțiune de succes în ultimii 10 ani. Însă, pentru a avea eficiență este necesar un cadru legislativ actualizat, raportat la contextul economic din prezent”,a completat Vasile Godîncă-Herlea.
În deceniul scurs de la debutul crizei, și legislația dedicată insolvenței a cunoscut mai multe schimbări, dar a rămas perfectibilă. Despre legea actuală a insolvenței din România, organismele internaționale afirmă că este una dintre cele mai moderne de pe continent. Chiar și așa, adaptarea sa la realitățile economice în schimbare, care oferă premisele potrivite creșterii procedurilor de pre-insolvență, trebuie să se întâmple constant și cu consultarea periodică a specialiștilor și organizațiilor specializate din piață, spun specialiştii în insolvenţă.