Sistemele geotermale în buclă închisă (CLGS), sunt o soluție de utilizare a resursei geotermale diferită față de cea obișnuită, și care are anumite avantaje, după cum au explicat astăzi oficialii Federației Patronale de Petrol și Gaze (FPPG), care reprezintă industria de petrol și gaze din România, într-o discuție cu presa.
Sistemul este diferit față de exploatarea resurselor geotermale obișnuite Practic se forează două sonde, la adâncimi mari, de mii de metri, la o distanță redusă, circa 100 de metri, una de cealaltă. În prima sondă se injectează apă care ajunge la cateva mii de metri în pământ prin “țeava” principală și de acolo prin câteva ramificații, “side-trackuri” în limbaj al petroliștilor, se împrăștie în rocă. Cealaltă sondă este săpată la aceeași adâncime, iar ramificațiile oblice forate de la ea ajung foarte aproape de cele ale primei sonde. Apa pompată în rocă de prima sondă se va încălzi ca urmare a temperaturii mari a subsolului de la acea adâncime (se ajunge la sute de grade) iar apoi, prin “capilarele”, side-trackurile, celei de a doua, va ieși la suprafață natural, făra a se mai folosi vreo pompă sau alt lichid. Și ciclul se repetă.
Ajunsă la suprafață, apa fierbinte va fi folosită, în schimbătoare de căldură, pentru a încălzi de exemplu apa care circulă prin conducte ce asigură connsumul populației în orașe sau apa folosită în procesele industriale. Practic o sursă de energie verde cu o amprentă redusă asuăta mediului, cu o durata de utilizare foarte mare, constantă și care nu este afectată de sezonalitățile tipice surselor regenerabile clasice – nu strălucește soarele și nu bate vântul. Avantajul principal față de exploatea deschisă, cea clasică, care se face și acum în România, este că ea nu folosește apa din pânza freatică, care să fie utilizată și apoi aruncată sau re-tratată. În plus, nu presupue fracturarea hidraulică a rocii – deci nu induce risc de cutremure, suprafața utilizată la sol este foarte redusă, nu presupune, în faza de exploatare, utilaje mari care să facă zgomot și, pentru că nu depinde de resursa de apă dintr-un acvifer, poate fi dezvoltată aproape oriunde este nevoie de energie termică. De asemenea, poate fi folosită și pentru producția de energie electrică.
Iată cum funcționează:
Unicul sistem funcțional este în Canada, și a fost dezvoltat de compania Eavor, care deține și patentul pentru tehnologie. Acolo se obține, printr-un astfel de sistem cu două sonde, dar cu doar două side-trackuri 25 MWh de energie termică. Un proiect mai mare se derulează acum în Germania, cu fiecare sondă având câte 12 astfel de side-trackuri: s-au “întâlnit” două, la acest momet se execută forajele laterale pentru al treilea. Investiția inițială este scumpă, fiind estimată la circa 100 de milioane de dolari acum pentru o astfel de pereche de sonde – depinde de adâncimea până la care trebuie să se foreze pentru ca temepartura rocii să permită. De principiu, potrivit experților FFPG, dacă în mod normal de la 10 metri în jos temperatura crește cu circa 3,3 grade la fiecare sută de metri sunt zone unde cu fiecare sută de metri forată temperatura crește cu 5 grade, desigur aceste ultime situații sunt cele de preferat. Dincolo de cheltuielile inițiale mari însă, cheltuielile operaționale ulterioare sunt foarte mici.
România are un potențial ridicat al energiei geotermale, spune FPPG, al cincilea din Europa din punct de vedere tehnic. Unele resurse au fost deja confirmate prin foraje, iar în unele zone, mai ales în vestul țării, energia geotermală este folosită petru încălzirea locuințelor. Sunt capacități instalate de 150 MW.
De asemenea, ar fi și piață. Cei de la FPPG spun că majoritatea energiei termice produsă în România din combustibili fosili și livrată prin sistemele centralizate de distribuție este în zone în care există resurse pentru a se putea exploata energia geotermală în buclă închisă. Avantajul ar fi un preț mai mic pentru client, dincolo de faptul că se obține energie cu emisii aproape de zero.
Provocările ar fi două, dincolo de bani. Prima că pentru acest tip de foraje e nevoie de instalații speciale care nu sunt mai mult de 20 în toată Europa și au fost deja antamate – aici România are avatajul că mai are încă know-how-ul industriei de petrol și gaze (au fost săpate sonde la 7.000 de metri adâncime). A doua provocare ține însă de absența legislației naționale care să permită exploatarea acestei resurse., în condițiile în care căldura geotermală nu este acum nici măcar definită în România.
Cei de la FPPG spun că industria de petrol și gaze este pregătită să pună pe masă banii pentru proiecte geotermale cu buclă închisă în România, mai ales că este una dintre căile prin care se decarbonează. Dar că, înainte ca firmele să-și facă planurile de business, ele au nevoie practic de o legiferare, în teorie de la Autorotatea Națională de Resurse Minerale, prin care să știe cum pot opera și care le sunt drepturile și obligațiile. Practic, companiile din sectorul românesc de petrol și gaze cer statului să dea lege, ca să se poată apuca de aceasră activitate.