Petrom şi Romgaz rămân obligate să vângă gazele industriei la preţ plafonat. Profitabilitatea scade în 2019, dar în anii viitori va fi şi mai rău

În ciuda tuturor nemulţumirilor industriei şi ameninţărilor Comisiei Europene cu infringementul, nici forma modificată a OUG 114, pusă în dezbatere publică de Finanţe, nu schimbă prevederea referitoare la obligaţia producătorilor de gaze, Petrom şi Romgaz în special, de a vinde gaze consumatorilor non-casnici gaze din producţia internă la preţul plafonat de 68 de lei/MWh, în perioada 2019-2022.

Profitabilitatea celor doi producători, ambele societăţi listate la Bursă, cu statul român acţionar,  va fi afectată, preţul de 68 de lei fiind mult sub preţul de hub de la Baumgarten şi sub preţul sub care se făceau tranzacţiile la Bursa Română de Mărfuri (77 de lei preţ mediu al Petrom în tot anul 2018, 80 al Romgaz, potrivit unor surse din piaţă, companiile nu au confirmat)

Însă ce e mai rău pentru Petrom şi Romgaz va fi nu în acest an, ci la anul şi în 2021. Iată de ce

În acest an, în perioada 1 aprilie-31 decembrie, ANRE a impus ca toată producţia de gaze să fie vândută la 68 de lei, indiferent de destinaţie. Potrivit unei metodologii elaborate după adoptarea OUG 114, ANRE a stabilit şi cantităţile de gaze care trebuie livrate (deocamdată în perioada aprilie-septembrie inclusiv) de cei doi producători pentru furnizorii populaţiei şi ai clienţilor non-casnici. ANRE a alocat gazele, întâi pentru populaţie (care nu va consuma deloc gaz din import) şi apoi pentru furnizorii clienţilor non-casnici, al căror necesar de consum (mai mare decât cota alocată din producţia internă), va fi acoperit şi din import. Ulterior, potrivit proiectului de modificare a OUG 114, şi producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare vor primi exclusiv gaze din producţia internă.

Citeşte şi:

Veste proastă pentru Niculae: Ca să primească gazele româneşti ieftine, trebuie să arate mai întâi contractele cu Petrom şi Romgaz

Dat fiind că în acest an producătorii au avut la dispoziţie trei luni de piaţă dereglementată, se pare că au reuşit să contracteze o mare parte din producţia întregului an, la preţ de piaţă, ceea ce a mai atenuat pierderile reglementării.

Am comparat producţia totală de gaze a lunii septembrie a anului 2018 şi suma alocărilor pentru aceeaşi lună (ultima pentru care ANRE a stabilit cantităţile) din 2019. În 2018, producţia totală internă a fost de 8,9 TWh de gaze. În 2019, în aceeaşi lună, ANRE a alocat pentru consumul casnicilor şi înmagazinare (prioritare potrivit OUG 114) 2,8 TWh şi pentru consumul non-casnicilor aproape 2,1 TWh, deci în total circa 4,9 TWh.

Deci mult sub septembrie 2018, ceea ce arată că a existat mai puţin gaz disponibil pe piaţă în acea lună.

Citeşte şi:

ANRE, care a impus preţuri reglementate la energie şi gaze, cere oferte de la furnizorii de pe piaţa liberă pentru propriul consum al instituţiei

Cu menţiunea că încă nu este clar dacă aici intră consumul centralei de la Brazi a Petrom (care este obligată să vândă energie populaţiei la preţ reglementat) iar producţia internă e în declin (plusul Romgaz nu acoperă minusul Petrom), rezultă că cei doi producători au contractat în avans producţia către furnizorii consumatorilor industriali, la un preţ de piaţă, mai bun decât cel de 68 de lei, la care sunt obligaţi de la 1 aprilie. De ce au cumpărat ultimii? Poate pentru că au vrut să stea liniştiţi, considerând că acel preţ, mai mare, va fi totuşi mai bun decât cel de “coş”, intern (68 de lei)-import, de după apariţia pieţei reglementate, în condiţiile în care oricum urmau să fie obligaţi să importe.

Aşadar, aceste trei luni de piaţă liberă au permis celor doi producători să vândă o mare parte din producţia acestui an la preţ negociat, dar în 2020 şi în 2021 nu mai este posibil acest lucru, pentru că reglementarea acoperă tot anul.