Piaţa oţelului: Capacitatea excedentară de producţie continuă să fie cea mai mare ameninţare – studiu E&Y

Potrivit studiului, sectorul oţelăriei continuă să se confrunte cu presiunea generată de capacitatea excedentară de producţie, acumulată de-a lungul anilor şi de marjele mici de profit.

‘La finalul anului 2013, indicatorii producţiei industriale globale arătau o creştere de 3% lună la lună. Se anticipează că această tendinţă va continua şi în 2014, estimându-se o creştere de aproximativ 4% în anul 2014, comparativ cu 1,9% în 2013. Tot în această perioadă, cererea globală de oţel a cunoscut o creştere de 3,2% raportat la 2012. În acest context, cererea la nivelul Uniunii Europene a continuat să se contracte, cu 3,8%’, precizează specialiştii EY.

În ceea ce priveşte producţia de oţel, potrivit proiecţiilor realizate de Global Insight, aceasta a continuat să crească în 2013 cu 3,5% la nivel global, ajungând la 1,607 miliarde de tone, în pofida unei evoluţii timide a cererii în cele mai multe părţi ale lumii.

În Europa, producţia de oţel a înregistrat o scădere de aproximativ 2%.

Se estimează că cererea globală de oţel se va accelera în 2014, până la 3,3%. E de aşteptat ca această creştere să vină din afara Chinei, în condiţiile în care guvernul chinez se concentrează pe restructurarea economică şi pe creşterea consumului privat.

De asemenea, în studiu se spune că deşi estimările prevăd o recalibrare a capacităţii de producţie în următorul deceniu, anunţurile făcute de producători în privinţa noilor unităţi de producţie de oţel ce urmează să fie deschise până în anul 2020 arată că investiţiile în sector continuă.

‘Pentru echilibrarea ofertei de oţel, estimăm necesitatea reducerii capacităţii de producţie de oţel cu aproximativ 300 de milioane de tone pentru ca marja de profit a industriei să ajungă la un nivel sustenabil şi pentru a mări rata globală de utilizare a capacităţilor din sector, de la mai puţin de 80%, la peste 85%’, spun specialiştii EY.

Închiderea definitivă a unor capacităţi de producţie ar fi singura soluţie reală pentru a aduce echilibru în piaţă. Pe termen scurt, însă, această soluţie va fi dificil de implementat, având în vedere că, în multe ţări, statul deţine participaţii în sector şi oferă stimulente pentru menţinerea locurilor de muncă, indiferent de gradul de profitabilitate. În aceste condiţii, consecinţa va fi o creştere a capacităţii de producţie de oţel, în pofida asigurărilor date de guvernul chinez de a renunţa la capacităţi de producţie în sector de 80 de milioane de tone până în 2018.

Cu estimări ceva mai bune pentru anul 2014 comparativ cu 2013 şi promisiunea unei creşteri mai accelerate în 2015 şi în perioada următoare, sectorul producţiei de oţel se concentrează şi îşi face planuri pentru a profita cât mai bine de oportunităţi viitoare. Astfel, există semne de revenire economică şi de creştere a cererii de oţel în majoritatea pieţelor.

În ceea ce priveşte sectorul infrastructură şi construcţii, urbanizarea şi creşterea clasei mijlocii globale continuă să determine o creştere a cererii globale de oţel folosit în construcţii şi în segmentul de real – estate. Piaţa construcţiilor din Asia se menţine în fruntea clasamentului în privinţa cererii de oţel, reuşind să capteze aproape 40% din totalul consumului din acest subsector al oţelului.

De asemenea, cererea de oţel va continua să crească în sectorul auto, atât în economiile emergente, cât şi în cele dezvoltate. Pieţe precum SUA, Brazilia, Japonia şi China reprezintă puncte fierbinţi ale sectorului auto global, cu o rată anuală de creştere estimată între 5% şi 11% până în 2016.

În pofida concurenţei reprezentate de alte tipuri de materiale, oţelul continuă să reprezinte aproape 70% din materialul utilizat pentru construcţia unui automobil, ceea ce reprezintă o imensă oportunitate pentru producătorii de oţel de a capta cotă de piaţă prin dezvoltarea unor produse cu mare valoare adăugată, cum ar fi produsele AHSS (produse speciale din oţel de înaltă rezistenţă pentru industria auto).

În industria de petrol şi gaze, studiul arată că pe segmentul upstream din acest sector vor avea loc investiţii semnificative de capital în următorii câţiva ani, cheltuielile medii anuale fiind cifrate la aproximativ 657 de miliarde de dolari. Prin urmare, cererea de produse tubulare ar putea să crească, mai ales în cazul proiectelor neconvenţionale. În plus, prognozele estimează investiţii substanţiale şi în alte zone ale acestei industrii, cum ar fi conductele din segmentul de distribuţie şi rafinăriile.

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Compania are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.