Politica lui Trump umple buzunarele petroliştilor americani, dar sporeşte puterea Rusiei. Cazul Iranului

Retragerea SUA din greu obţinutul acord nuclear cu Iranul, decisă de Donald Trump în această primăvară are efecte previzibile în termeni de câştiguri pentru companiile petroliere mai ales americane. Oricum, exporturile energetice americane către Europa crescuseră la niveluri istorice înainte de începutul lunii mai, când Trump a anunţat decizia, iar sancţiunile anunţate atunci-toţi cumpărătorii de petrol Iranian trebuie să oprească toate achizţiile în termen de şase luni (termenul expiră în noiembrie) îşi fac deja efectele.

În aprilie, cantitatea de petrol şi condensat american vândută statelor din Europa a ajuns la nivelul record al tuturor timpurilor, de 550.000 de barili pe zi. Dacă Europa era în 2017 ţinta a 7% din totalul exporturilor americane, în acest an procentul ar urma să ajungă la 12%.

Pare însă că lui Trump nu i-a ajuns. O parte a lumii se conformează solicitărilor americane şi, sub presiunea viitoarelor sancţiuni, înlocuiesc ţiţeiul iranian cu cel american.

India, ţara cu cea mai mare rafinărie de petrol din lume, şi a patra din lume în termeni de capacitate de rafinare, a înregistrat, în iunie, un record al cantităţilor de petrol american importate. S-a ajuns ca, în primele şase luni ale anului, importurile de petrol american să fie de două ori mai mari decât  cele consemnate în tot anul trecut (15 milioane de barili faţă de 8 milioane). Luna trecută, ministrul indian al petrolului a reamintit rafinăriilor că trebuie să se pregătească de sistarea achiziţiilor de ţiţei iranian.

Ca atare, importurile au scăzut cu 16% într-o singură lună, iar la acestea se adaugă şi scăderea importurilor de ţiţei din Venezuela (21% în prima jumătate a anului), din cauze interne, or Iranul şi Venezuela era printre primii cinci importatori de petrol ai Indiei.

Coreea de Sud, aliat tradiţional al Statelor Unite, dar care devenise, după ridicarea sancţiunilor asupra iranului, unul dintre cei mai mari clienţi asiatici pentru petrolul persanilor alături de China şi Japonia, a anunţat la începutul acestei luni că nu va mai cumpăra nimic, cel puţin în iulie şi august . O premieră a ultimlor şase ani, iar unele surse au spus, pentru Reuters, că decizia a fost luată ca urmare a presiunilor la care a fost supus Guvernul de la Seul. Ţiţeiul necesar rafinăriilor coreene va veni preponderent din America şi Africa.

Doar două exemple, dar care arată clar o tendinţă: petrolul american, susţinut de politica lui Trump, are tot mai mulţi clienţi în lume. De altfel, în luna aprilie-ultimele date disponibile, exporturile americane au ajuns la 1,76 milioane de barili pe zi, cel mai mare nivel din istorie. Or, în condiţiile în care preţul susţine producţia (73 de dolari barilul în al doilea semestru al anului şi 69 de dolari în 2019, cotaţii pentru WTI, estimate chiar de Agenţia pentru Energia din SUA) şi în condiţiile în care tot mai multe state decid să oprească achiziţiile din Iran, este clar că exporturile vor creşte, în beneficiul companiilor americane.

Singura necunoscută este poziţia Chinei, care ar putea impune şi ea măsuri SUA ca răspuns la războiul vamal declarat de Washington şi să reducă importurile de ţiţei american.

Ce se facă Iranul, în acest context?

Răspunsul este previzibil: privat de banii clienţilor globali cărora nu le mai pote vinde petrol, dar şi de absenţa companiilor europene care abia îşi anunţaseră intenţiile de investiţie că a trebuit să se oprească după ce Trump a denunţat acordul, Iranul se apropie de Rusia.

Consilierul de relaţii internaţionale al Ayatolahului Khamenei,  Ali Akbar Velayati, a declarat, pentru Financial Times, că Rusia este pregătită să investească 50 de miliarde de dolari în sectorul iranian de petrol şi gaze. Velayati a făcut această declaraţie după o vizită la Moscova, în care s-a întâlnit cu Vladimir Putin şi a făcut referire şi la strângerea relaţiilor dintre două ţări.

Deal-urile anunţate de iranian: o companie rusă, pe care nu a numit-o, a semnat un acord în valoare de 4 miliarde de dolari cu Iranul, acord care “va fi implementat în curând” şi începutul negocierilor dintre Rosneft şi Gazprom, de partea rusă, şi ministerul iranian al Petrolului, pentru acorduri cu o valoare de până la 10 miliarde de dolari. FT a obţinut confirmarea informaţiei şi de la un oficial rus, care a dorit să rămână anonim şi a spus că, într-adevăr, Rusia intenţionează să investească 50 de miliarde de dolari în Iran. Deja a apărut informaţia că o companie rusă, Zarubezhneft, a semnat un acord pentru a redezvolta două câmpuri petroliere din Iran, Aban şi Paydar Vest, cheltuielile fiind de 740 de milioane de dolari.

În plus, vinerea trecută, ministrul rus al Energiei a spus că Moscova studiază posibilitatea de a oferi Iranului bunuri primind în schimb petrol, după ce SUA au denunţat acordul şi după ce sancţiunile economice îşi vor produce efectele.

Rezervele Iranului

Potrivit ultimelor statistici ale BP, Iranul are rezerve dovedite de petrol de 157 de miliarde de barili de petrol, adică 9,3% din totalul rezervelor lumii, fiind al patrulea stat din lume la acest capitol, după Venezuela, Arabia Saudită şi Canada. Producţia de petrol a fost, în 2017, de doar 5 milioane de barili pe zi, de circa două ori şi jumătate mai mică decât a Statelor Unite (13 milioane), cel mai mare producător din lume.

Iranul este a doua ţară din lume din punct de vedere al rezervelor de gaze naturale, după Rusia (33.000 de miliarde de metri cubi), adică 17% din rezervele globale. Producţia a fost de 223 de miliarde de metri cubi, anul trecut, adică o treime din cât a extras Rusia, cel mai mare producător de gaze naturale din lume.