Politico: România este avanpostul UE în cursa globală a tehnologiei pentru energie curată, dar reactoarele mici modulare rămân un pariu riscant

DOICEȘTI, România – Constantin Stroe este din nou plin de speranță.

Crescut într-un apartament de unde vedea centrala electrică pe cărbune ce se întindea pe 40 de hectare, care a fost cândva inima care bătea în Șotânga sa natală, primarul de 24 de ani al comunei a fost martor al efectului devastator asupra localnicilor după ce termocentrala Doicești și-a concediat încet-încet cei 3 000 de muncitori și s-a închis,  cu un deceniu în urmă.

„A fost un colaps total, o lipsă de încredere în viitor pentru că nu aveau nicio perspectivă”, a spus Stroe din biroul său municipal înconjurat de drumuri goale și case de cărămidă dărăpănate.

Un sfert din populația activă  părăsit comuna de 7.000 de locuitori, situat la nord-vest de București, aproape de Târgoviște. „Familiile … au fost destrămate”, a spus el. „Unii au rămas, alții au plecat la muncă în străinătate”.

Acum, soarta regiunii s-ar putea schimba.

România dorește să construiască șase reactoare nucleare avansate – și de dimensiuni miniaturale – pe locul fostei centrale din orașul Doicești, aflat în apropiere.

Ideea din spatele acestei tehnologii este, în teorie, destul de inteligentă: Găsirea unei modalități de a produce reactoare nucleare de dimensiuni reduse, care ar putea fi în cele din urmă reproduse și construite pe bandă rulantă de tipul producției de automobile, la o fracțiune din costurile și timpul care au îngreunat în mod istoric proiectele de construcție nucleară.

Dacă va funcționa, va aduce, de asemenea, mii de locuri de muncă, deoarece investitorii vor veni în regiune pentru a exploata energia electrică la preț redus injectată în rețeaua locală. Proiectul ar ajuta, de asemenea, România să își îndeplinească sarcina dificilă de a-și reduce drastic emisiile și, în același timp, să satisfacă nevoia tot mai mare de energie electrică.

„Zona va deveni mai atractivă”, a spus t Stroe, subliniind că există deja interes pentru construirea unei stații de tratare a deșeurilor și a unei noi autostrăzi în apropiere.

Însă, dacă proiectul eșuează, ar însemna că miliarde de dolari din banii contribuabililor vor fi aruncați pe apa sâmbetei și că România va trebui să urce și mai mult pe o pantă și mai abruptă în încercarea de a-și ecologiza economia și de a îndeplini obiectivele UE în materie de climă.

Este un experiment pe care alții din Europa îl urmăresc îndeaproape. În ultimele luni, multe state membre UE au declarat că sunt interesate de construirea unor reactoare similare, în speranța că această tehnologie poate readuce la viață fostele zone carbonifere și poate ajuta capitalele UE să îndeplinească obiectivele climatice stabilite de Bruxelles.

La începutul acestei luni, Comisia Europeană a lansat oficial o alianță industrială care să reunească producătorii locali, băncile și firmele energetice pentru a crea un „lanț de aprovizionare puternic în UE” și pentru a implementa tehnologia la începutul deceniului următor.

Dar, deși aceste tehnologii „au un mare potențial”, a declarat Sylvain Cognet-Dauphin, liderul departamentului Europe Power and Renewables la S&P Global, „nimeni nu știe cât de realiste se vor dovedi”.

Risc mare, câștig mai mare

După ani de evoluții limitate în acest sector, interesul Europei pentru energia nucleară a crescut din nou după ce invazia Rusiei în Ucraina a stârnit temerea unei penurii de energie, deoarece Moscova a întrerupt brusc aprovizionarea blocului comunitar. Anul trecut, un grup condus de Franța și format din țări UE favorabile energiei atomice, printre care și România, a promis că va crește producția de energie nucleară a blocului comunitar cu 50 % până în 2050.

În prezent, multe țări membre UE se orientează, de asemenea, către reactoarele miniaturale – denumite de industrie reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR)-, iar Suedia, Franța, Finlanda, Țările de Jos, Estonia, Italia, Polonia, Bulgaria, Belgia și Republica Cehă au în vedere această tehnologie.

Bucureștiul preia inițiativa. Fiind prima țară din UE care a emis reglementările inițiale pentru noua tehnologie SMR , își propune să instaleze până în 2030. cel puțin unul dintre cele șase reactoaree planificate la Doicești

La fel ca restul blocului comunitar, țara s-a angajat să își decarbonizeze economia până în 2050 – o sarcină dificilă pentru o națiune în care numai cărbunele a furnizat, în mod tradițional, mai mult de o treime din energie.

Guvernul a promis să elimine treptat acest combustibil până cel târziu în 2032, o măsură care va afecta puternic forța de muncă locale și va afecta capacitatea de generare a energiei electrice a țării într-un moment în care aceasta trebuie să crească producția de electricitate pentru a satisface nevoia tot mai mare de energie termică din surse non-fosile și a face față expaniunii mașinilor electrice.

„Suntem pe drumul renunțării rapide la cărbune”, a declarat ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, pentru POLITICO, dar acum „trebuie să înlocuim această producție de energie de bază … în special în contextul unei cote tot mai mari de energie regenerabilă care produce intermitent”.

În comparație cu reactoarele tradiționale, noua tehnologie este mult mai redusă ca aport, generând până la 300 de megawați – un număr care reprezintă între jumătate și o cincime din puterea produsă de centralele convenționale.

Această producție electrică mai mică înseamnă că reactoarele pot fi conectate la rețelele locale fără a fi nevoie de o nouă infrastructură, o caracteristică care le face ideale pentru a fi puse în locul fostelor centrale pe cărbune, acolo unde rețelele încă există. Se speră că vor putea fi folosite și pentru a stabiliza alimentarea cu energie electrică atunci când nu există vânt sau soare.

Dimensiunile lor mai mici – care reduc, de asemenea, „zona de siguranță” de construcție din jurul lor – înseamnă că pot fi construite lângă industrii greu de decarbonizat și mari consumatoare de energie și le pot alimenta cu căldură și electricitate cu emisii reduse.

La Doicești, există planuri ca reactoarele noi să pompeze hidrogen și electricitate în „prima oțelărie ecologică din Europa” și într-o fabrică locală de ciment, a declarat Cosmin Ghiță, directorul general al companiei atomice de stat românești Nuclearelectrica, care deține o participație de 50 % în proiect.

„[Dăm] o nouă viață unei comunități care a pierdut un contribuabil economic important”, a spus el, firma așteptându-se să creeze până la 4.000 de locuri de muncă la nivel local.

Pentru România, proiectul înseamnă și o oportunitate p eplan regional. Dincolo de faptul că va ajuta regiunile carbonifere ale țării, Ghiță  preconizează că cheltuielile cu înlocuirea  centralelor pe cărbune din Europa de Est se ridică șa 200 de miliarde de euro și „evident, având avantajul de a fi primii care au luat inițiativa, vom putea participa activ”, a spus Ghiță.

Pentru primarul Stroe, acest lucru este de asemenea important. „Atunci când construiești lanțul de aprovizionare la nivel regional, atragi interes și forță de muncă în toate domeniile, cercetare și dezvoltare, construcții, tehnologie, educație – totul”, a spus el.

„Micile reactoare miraculoase”

Există însă o singură problemă: reactoarele mici modulareȘ nu există încă.

Într-adevăr, privind munții de moloz pătați de zăpadă care se întind în depărtare pe șantierul de la Doicești, este greu de imaginat că primul reactor va începe să funcționeze acolo în mai puțin de șase ani.

Deși versiunile anterioare ale acestei tehnologii au alimentat submarine nucleare, portavioane și spărgătoare de gheață, doar două modele din totalul de 108 sunt în funcțiune în prezent – în Rusia și China, potrivit lui Igor Pioro, un cercetător în domeniul nuclear de la Universitatea Ontario Tech, care a scris un manual despre reactoarele de ultimă generație.

Tehnologia SMR ar trebui folosită doar în cazul regiunilor izolate care nu se pot alimenta cu energie electrică din rețele locale, precum minele din Siberia pe timp de iarnă, și nu în cazul regiunilor care sunt deja conectate la rețelele electrice ca cele din Uniunea Europeană, spune el.

„Toată lumea crede că reactoarele modulare mici pot fi instalate oriunde. Ar trebui să se înțeleagă clar că de obicei ele sunt pentru rețele mici din zone izolate unde nu poți să aduci combustibili”, a mai spus Pioro. Este „absolut greșit” să presupunem că reactoarele viitorului vor putea fi aprinse și închise când sursele de energie regenerabilă nu generează energie, a continuat Pioro, care a explicat că dacă se procedează în acest fel, echipamentul va suferi pagube „semnificative”.

Experții sunt, de asemenea, sceptici în ceea ce privește faptul repectarea termenelor de construcție și a bugetelor stabilite inițial, acesetea fiind probleme care au afectat în mod istoric industria nucleară.

„Toată lumea este de acord că primele unități vor fi costisitoare și, eventual, peste prețul pieței”, a declarat Cognet-Dauphin, analist la S&P Global, adăugând că „nimeni nu are o idee fundamentată” cu privire existența unei cereri suficiente pentru producția în masă a acestor reactoare în viitor.

În România, Ghiță a declarat că „nu vede un posibil risc” de depășire a costurilor și nici de întârzieri „dincolo de 2030”, deoarece „70 sau 80%” din componente sunt prefabricate și apoi instalate la fața locului. Deocamdată, firma nu are o estimare a costurilor pentru proiect, deși Burduja prezice că va avea nevoie de „miliarde” de sprijin din partea statului.

Otilia Nuțu, analist de politici energetice la think tank-ul Expert Forum din România, nu este convinsă de declarațiile oficialilor și amintește. că statul român are un istoric prost în ceea ce privește finalizarea proiectelor energetice emblematice, cum ar fi o centrală de gaz din jumătatea de nord a țării, care a înregistrat întârzieri de ani de zile (centrala de la Iernut-n.red.)

„Guvernul nostru, în general, este] oarte entuziasmat de [astfel de] proiecte”, în special pentru cele care sunt finalizate „în cinci miniștri”, a spus ea, adăugând: „Nu este responsabilitatea lor directă, așa că pot spune orice”.

„Guvernul nostru în general este foarte entuziasmat de astfel de proiecte”, în special de cele care sunt finalizate după ministrus se schimbă de cinci ori, a atras atenția Otilia Nuțu. „Nu au o responsabilitate directă, așa că pot să spună ce vor.”

Acest punct de vedere este împărtășit de ONG-urile de mediu

Guvernul înlocuiește „o energie poluantă cu o altă industrie care prezintă încă anumite riscuri pentru comunitate și pentru mediu”, deși ar trebui să încerce să dezvolte sectorul regenerabilelor, a declarat Laura Nazare, activistă la organizația Bankwatch România.

Adăugând un plus de scepticism în jurul proiectului, NuScale, firma americană care construiește reactorul românesc, a văzut un contract important în Utah anulat în noiembrie, pe fondul temerilor legate de interesul scăzut al potețialilor beneficiari pentru energia ce urma să fie produsă și de creșterea costurilor. Firma a declarat pentru POLITICO că „nu se așteaptă” ca aceste probleme „să se repete și cu alți clienți”, adăugând că „costurile de capital pentru domeniul [lor] de aprovizionare au rămas stabile”.

La nivelul UE, reactoarele de mici dimensiuni se confruntă și cu obstacole politice. Dacă Bruxelles-ul va încerca vreodată să finanțeze aceste tehnologii, va trebui să convingă scepticii în materie de energie nucleară precum Austria, Luxemburg și Germania.

„Chiar racă este vorba de nuclear de mici dimensiuni, el nu este mai drăguț”, a declarat un diplomat UE, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis. „Nu vor exista deșeuri [radioactive] mici, cancer mic, un atac terorist mic” dacă siturile sunt vizate, au spus el, deoarece nu sunt „mici reactoare miraculoase”. „Fondurile UE vor rămâne o linie roșie foarte îngroșată pentru unele țări UE”, a adăugat diplomatul.

Cursa nucleară

Dar pentru blocul comunitar reactoarele la scară mică reprezintă mai mult decât locuri de muncă și reducerea emisiilor industriale.

Ele reprezintă încă un front în războiul din ce în ce mai agresiv dintre UE, China și SUA pentru a deveni lideri în domeniul tehnologiilor curate de mâine – o luptă în care Beijingul și Washingtonul au investit miliarde de dolari pentru a câștiga în sectoare precum panourile solare, bateriile și vehiculele electrice.

În condițiile în care UE a pierdut cea mai mare parte a sectorului solar în urmă cu un deceniu și se luptă pentru a-și salva industria eoliană, reactoarele nucleare reprezintă o oportunitate.

„Bineînțeles că vrem să ne acomodăm … industria noastră”, a declarat șeful UE pentru energie, Kadri Simson, pentru POLITICO în decembrie. „Companiile noastre au într-adevăr soluții tehnologice promițătoare, așa că le vom ajuta să accelereze dezvoltarea” reactoarelor mici

Dincolo de alianța sa industrială, UE speră, de asemenea, să încurajeze acest sector nou-înființat stabilind noi reguli care le vor acorda prioritate în cadrul contractelor de achiziții publice și vor simplifica procesele de autorizare pentru fabricile care produc componente.

În această lună, vicepreședintele executiv al Comisiei, Maroš Šefčovič, a însărcinat Banca Europeană de Investiții „să creeze condițiile adecvate” pentru dezvoltarea tehnologiei în UE. Parlamentul a solicitat finanțarea UE pentru reactoare.

Dar s-ar putea să fie deja prea târziu.

„Unele dintre proiectele din afara Europei ar putea avansa mai repede”, a recunoscut Andrei Goicea, director de politici la grupul de lobby-ul nuclearurope din Bruxelles, „așa că, în ceea ce privește termenele, am putea pierde”.

De fapt, cele două proiecte cele mai avansate din blocul comunitar – Doicești din România și cele 24 de reactoare de mici dimensiuni planificate în Polonia – vor folosi tehnologie de la două firme americane, GE Hitachi și NuScale.

Pentru ministrul Burduja, acest lucru înseamnă că ar putea fi mai bine să lucreze cu Washingtonul decât împotriva lui. „Ne putem propune să fim lideri”, a declarat el, dar „dacă tehnologia este dezvoltată mai repede în SUA sau în UE, iar UE sau SUA beneficiază de ea, cred că este la fel de bine”.

Goicea susține că UE încă mai poate lua un avans în ceea ce privește reactoarele mici de generația a patra, chiar mai avansate, care ar putea vedea lumina zilei în anii 2040. Acestea funcționează la temperaturi mai ridicate, ceea ce le face mai eficiente și reduce cantitatea de deșeuri produse.

De exemplu, Newcleo, un start-up franco-italiano-britanic, își propune să construiască reactoare mici răcite cu plumb care, potrivit firmei, ar costa mai puțin de o cincime din costul de construcție al reactoarelor normale și ar produce mai puțin de 0,5% din deșeurile nucleare emise de reactoarele mari.

Cu această tehnologie, „avem ocazia de a profita de acest mic decalaj care există în prezent” între puterile globale, a declarat Stefano Buono, directorul general al Newcleo, adăugând că este o „oportunitate uriașă pentru Europa” – dar numai dacă Bruxelles-ul începe să investească bani în acest sector.

Întors în biroul său municipal, Stroe a spus că și el speră, dar înțelege că orice beneficii ale reactoarelor miniaturale rămân departe.

„Este un stadiu incipient al proiectului”, a spus el, iar „prima și cea mai importantă preocupare a mea este să am grijă [de] comunitate pe termen scurt și mediu”.

Cu toate acestea, se pregătește o schimbare, a spus Stroe, arătând spre podea, unde 35 de milioane de tone de cărbune zac îngropate sub localitate, neexploatate. „Sunt preocupat de viitor, nu trăiesc în trecut”.