Ponta: cine e adevăratul vinovat pentru criza financiară

„M-a provocat la a scrie acest comentariu o intrebare adresata de Catalin Striblea – daca eu spun ca nu socialistii au provocat criza, inseamna ca de vina sunt guvernele de dreapta? Si am raspuns “Nu”. E la fel de fals sa arunci pisica moarta in curtea cealalta, dar in fapt nu rezolvi nimic! Prin urmare, iata un raspuns extins la intrebarea Dlui. Striblea:

1. La nivel mondial (pornind din SUA si ulterior in Europa), criza nu a pornit deloc de la guverne sau administratii publice, ci a fost produsa de catre lacomia nestapanita a bancilor si speculantilor din lumea marii finante; boom-ul instrumentelor financiare complet nereglementate, trilioanele de bani virtuali, bonusurile nerusinate, lipsa totala de raspundere si de control.

2. Guvernul american, si apoi cele europene, s-au trezit cu o catastrofa in brate si au avut de luat o decizie fundamentala – fie lasa bancile sa dea faliment, iar paguba sa fie suportata de actionarii acestora (asa cum era corect in spiritul economiei de piata), fie ascund gunoiul sub presul bugetului public si platesc toti cetatenii pentru bancheri. In campania din 2008, Barack Obama a pus degetul pe rana, a acuzat adevaratii vinovati, a castigat zdrobitor alegerile si… cand a ajuns in functie a trebuit sa schimbe foaia! Acum datoria publica a SUA a trecut de o suma echivalenta cu 100% din PIB si evident ca viitorul nu poate decat sa accentueze situatia, dar “baietii destepti” de pe Wall Street sunt linistiti si probabil nu vor trece fatis de partea candidatului republican in 2012.

3. In Europa, criza a venit de peste Atlantic si reactia a fost la fel de gresita – bancile sunt prea mari si importante ca sa fie lasate sa dea faliment; si, ca sa fim sinceri, cei din spatele lor sunt prea influenti in randurile guvernelor europene si mai ales la nivelul bancilor centrale din statele membre; iar cam toata mass media de la noi de pe continent este detinuta exact de cei vinovati; asa ca solutia adoptata a fost sa le salvam, prin trecerea datoriilor la bugetul public; si s-a persistat in aceasta directie gresita pana azi.

4. Adevarul este ca nimeni din Europa nu a avut curaj sa puna intrebarea corecta – cine trebuie sa plateasca pretul crizei? E corect sa plateasca grecii cheltuieli pe care nu le-au dorit si care nu le-au folosit sau cei care au finantat tot felul de proiecte fanteziste si au cumparat titluri de stat cu doabanzi uriase, desi stiau ca la un moment dat nu vor avea acoperire? Trebuie sa plateasca toti francezii pentru banii prost investiti de bancile franceze doar pentru ca lumea finaciar-bancara este principalul sprijin in campania de la anul a lui Sarkozy? E corect ca toti cetatenii europeni sa plateasca vina elitei europene politice si financiare din moment ce nimeni nu a beneficiat atunci cand se faceau profituri astronomice? Adica la bine castiga ei si la rau platim noi, asta e regula? Din pacate, acest gen de intrebare cu greu ai curajul sa o adresezi in arena publica, dupa ce toti am vazut ce au patit Strauss-Kahn sau Papandreou pentru asemenea intentii! Islanda a votat prin referendum sa nu plateasca catre banci datoriile nejustificate; Turcia se dezvolta extraordinar pentru ca si-a construit un sistem financiar-bancar national si sanatos; Argentina face parte acum din G20, desi bancile americane tot nu si-au primit banii din vremurile in care FMI a distrus practic aceasta tara sud-americana. Bravo lor ca pot sa stea in afara zonei de influenta a Mogulilor (Romania nu a reusit , din pacate).

5. Trebuie sa fii ori foarte ignorant, ori foarte ticalos ca sa vorbesti despre criza  generata de guvernele socialiste – administratia republicana a lui George W. Bush, din 2008, cu greu poate fi numita socialista; in Grecia, criza a iesit la suprafata in 2009 cand s-au aflat minciunile guvernului de dreapta privind deficitul si datoria publica; in Portugalia, socialistii au pierdut alegerile si noul guvern conservator se zbate in acelasi necaz; In Irlanda, o economie model ingropata rapid de inconstienta a doua banci, dreapta a pierdut alegerile, dar noul  guvern format de nationalisti si laburisti nu o scoate deloc la lumina; in Spania, socialistii vor pleca de la putere luna aceasta, dar niciun analist serios nu crede ca Partidul Popular va face ceva mai bun; Romania a fost condusa in ultimii 7 ani de un presedinte si 2 premieri de dreapta (in masura in care Basescu si PDL, asa impostori cum sunt ei, fac parte din Partidul Popular European); iar adevarata bomba a Europei este in acest moment nu Grecia (de o anvergura ce poate fi tinuta sub control), ci Italia, condusa de “socialistul” Berlusconi! Asa ca, din pacate, criza nu are vinovati “ideologici”, ci bancheri lacomi, politicieni incapabili, demagogi si fricosi; mai ales lipsa de curaj a liderilor europeni in tragerea la raspundere a adevaratilor vinovati este motivul real!

Daca expunerea de la punctul 5 e clara, astept de la Cristi Preda sa-mi scrie pe acest blog ca a inteles, asa cum si eu am raspuns pe blogul sau la o intrebare directa!

6. Romania a fost, din pacate, o victima colaterala a acestui gigantic razboi. In 2008, tara noastra era in crestere economica de 8 ani, avea o datorie publica foarte mica (in cifra reala dar si ca pondere din PIB), un potential industrial excelent si o pozitie geostrategica favorabila. Evolutii macroeconomice controlabile. Eram chiar pe un drum bun si oarecum independent. Poate ca tocmai din aceste motive, in 2009, atacul a  fost brutal si necrutator; in doar 2 ani am revenit la situatia din 1998-99; economia si echilibrul social au foat pulverizate; datoria s-a dublat si se va tripla in curand; ultimele “bucate din camara” vom fi obligati sa le vindem rapid (Tarom, CFR, actiunile la Petrom, companiile energetice si aurul de la Rosia Montana), iar finalul e asigurat – suntem o colonie economica total dependenta! Si ca sa nu fie vreo sansa de scapare, toate eforturile de ajutorare a lui Basescu si PDL sunt facute fara perdea de FMI, Comisia Europeana si o pleiada de “tehnocrati” de la BNR. Viitorul nu suna deloc bine!

Daca aceasta intelegere a mea a fenomenului complex si cumplit cu care se lupta Europa si Romaniaeste cat de cat apropiata de adevar, e foarte bine. Cine intelege cauza are sanse mari sa gaseasca si remediul!”