‘În Polonia, în vara lui 2008, asistam la o refinanţare din zloţi în franci elveţieni. Noi nu am avut acest lucru decât într-o mult mai mică măsură. În acest moment, expunerea în franci elveţieni în total credite către sectorul privat este 4,1%. Încă din 2009 am subliniat că, în mod voluntar, atât pentru bancă cât şi pentru clienţi creditul se poate refinanţa şi renegocia, chiar înainte ca francul elveţian să cunoască aprecierea la care am asistat’, a precizat Popa.
În ceea ce priveşte procesele clienţilor cu băncile având ca obiect riscul valutar, oficialul BNR susţine că ‘justiţia îşi va spune cuvântul’.
Viceguvernatorul BNR consideră că pentru contractarea unui credit publicul trebuie să aibă în vedere, în mod distinct, riscul valutar al unui împrumut, mai ales într-o monedă ca francul elveţian, dar şi durata acestuia. ‘În momentul în care lumea descoperise potenţiala bonanţă a creditului în franci elveţieni noi am avertizat foarte clar că acesta ar putea fi un fals confort şi că de-a lungul a 20 – 30 de ani, cât are în medie un credit ipotecar, este foarte posibil să vedem şi inversări, ori de curs, ori de dobândă, ori de amândouă’, a explicat Cristian Popa.
El a adăugat că BNR a avut o atitudine proactivă de educare a clientelei cu privire la aceste credite, în mod special la nivelul creditelor în aşa zisele monede exotice, în special în franci elveţieni.
‘Aceste credite au fost luate în special în scopuri ipotecare, drept care aveau o scadenţă mai mare decât a creditelor luate de populaţie şi, în primul rând nu există economii ale populaţiei în moneda în care s-a luat creditul, iar în al doilea rând, plata serviciului se făcea printr-o cruce valutară dublă, trebuia schimbat din lei în euro şi din euro în franci elveţieni, ceea ce presupunea nişte costuri de tranzacţionare mai mari’, a mai spus viceguvernatorul BNR.