În plângerea sa, Popoviciu scrie că a fost reţinut timp de aproape nouă ore într-o sală de aşteptare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, unde a fost convocat cu mandat de aducere pentru a fi audiat, înainte de a face obiectul unei ordonanţe de plasare în arest preventiv.
Conform textului verdictului, Popoviciu a fost adus la DNA în jurul orei 15.00 pentru a fi audiat sub suspiciunea de abuz de putere şi de corupţie. În cele din urmă a fost audiat de anchetatori şi la ora 23.30 i-a fost adusă la cunoştinţă ordonanţa de reţinere pentru 24 de ore, care ulterior a fost prelungită până la 25 martie 2009, dată la care Popoviciu a fost pus în libertate cu interdicţia de a părăsi teritoriul timp de 30 de zile.
Această interdicţie a fost reînnoită de mai multe ori, pe o durată totală de trei luni, DNA şi tribunalele competente considerând că există motive plauzibile de a suspecta că Popoviciu a comis infracţiunea de care este acuzat şi că ridicarea interdicţiei ar fi contrară unei bune administrări a justiţiei, se menţionează în comunicatul citat.
Invocând articolul 5.1 al Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Popoviciu a reclamat că a fost reţinut fără bază legală timp de aproape nouă ore la sediul autorităţilor de cercetare. De asemenea, în baza articolului 2 al protocolului nr. 4 din Convenţie privind libertatea de circulaţie, el reclamat la CEDO că interdicţia de a părăsi ţara dictată nu a fost justificată în cazul său.
CEDO a ajuns la concluzia că reclamaţia în baza articolului 5.1 este admisibilă şi condamnă statul român la plata a 4.500 de euro către reclamant de la data la decizia rămâne definitivă, în termen de trei luni, în moneda naţională, la cursul existent la momentul verdictului.
Pe de altă parte, CEDO a decis că că articolul 2 al protocolului 4 al Convenţiei, cel privitor la libertatea de circulaţie, nu a fost încălcat prin impunerea interdicţiei de a părăsi ţara.