Porcul
Atunci când porcul face porcării, nimeni nu se întreabă de ce le face. Ce anume îl mână să râme până-ți dărâmă gardul? De ce dă iama în recolta în care se află atât de multă trudă și ți-o culcă la pământ? De ce se repede hulpav în troacă și mănâncă, mă scuzați, ca porcul, stropind în jur, și de ce nu-și leagă, decent, un șervet la gât? Care este motivul pentru care adoră să se tăvălească prin noroi și propriile fecale, urlându-și plăcerea din străfundul gâtlejului?
Este timpul să ne întrebăm ceva cu sinceritate. Câte cărți sau tratate despre ce mână porcul să facă ceea ce face am citit? Câți ne-am aplecat, la ceas de seară, după lucru, peste metafizica porcului, întrebându-ne ce anume din porcitatea sa cauzează comportamentul său porcin?
Vă întreb, pentru că am citit sau am ascultat, în ultimii 25 de ani, tone peste tone de opinii pe subiectul corupților și hoților, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau angajați ai statului. Am citit analize fine despre nuanțele mecanismelor psihologice prin care, chipurile, acești oameni s-ar minți singuri, până la a se convinge, că șpaga, minciuna și furtul sunt drepturi fundamentale ale cățăratului în vârf. Opinii cu exces de neologisme despre cum, de fapt, societatea și traseul obligatoriu până în vârf nu are cum să facă altfel decât să corupă aceste minți fragede și suflete curate, și așa mai departe. Adevărate teorii științifice țâșnite din miezul sindromului Stockholm, despre cât de vinovați suntem toți pentru acești oameni, cum au ieșit dintre noi și s-au cățărat în vârf, profitând de naivitate, ba nu, lașitatea, ba nu, ignoranța, ba de-a dreptul prostia și tâmpenia noastră, atât de caracteristică poporului nostru.
Și vă mărturisesc că nu înțeleg. Fac presă de aproximativ 14 ani, și am fost martor la nenumărate declarații publice ale corupților/hoților/mincinoșilor respectivi. De fiecare dată, fără excepție, am fost șocat de lipsa de rușine și naturalețea cu care mint, insultă, fură sau spun cretinisme, care mai de care mai grosolane sau mai lipsite de coerență cu realitatea. Și atunci am simțit nevoia să încerc să-mi explic de ce fac acești oameni ce fac. De ce nu-și dau seama cât de mult rău fac. Care e sensul să aduni avere, când lași în jurul tău lucrurile ca după o bombă nucleară? Cum poți să ai stomacul să știi că propriii tăi copii vor trăi într-o cocină? Chiar e bine să ai lingouri de aur în buzunar, atunci când ești într-o barcă din cauciuc pe un râu din, scuzați expresia, căcat?
M-a frapat întotdeauna și m-a redus la tăcere lipsa de conștiență. Atenție, nu de conștiință; înțeleg că oamenii pot fi ticăloși. Dar să nu realizezi că jeep-ul nu-ți folosește la nimic în țara cu cel mai mare număr de morți în raport cu numărul de accidente din întreaga Europă? Să nu conștientizezi că tăierea de fonduri de la Educație marchează grav generații întregi de oameni și contextul în care trăiesc? Că ai degeaba un morman de bani, atunci când trăiești într-un peisaj post-apocaliptic, cauzat de propria ta lăcomie și prostie?
Așa am ajuns să realizez că acești oameni nu au cum să conștientizeze vreodată vreun astfel de lucru, pur și simplu pentru că nu se întreabă. Este în natura lor să facă așa, și n-are niciun rost să pierdem timp prețios chinuindu-ne să le descifrăm tainele genetice sau mecanismele psihologice. Să stai să întrebi de ce te minte cu nesimțire președintele țării când spune că pleacă, dar rămâne la cârmă, sau premierul atunci când filmat spune că el nu a zis așa, nu înseamnă decât să pierzi timp. Pentru că, dragi concetățeni, în timp se măsoară viitorul copiilor noștri. Nu mai avem foarte mult până când o să-i lăsăm singuri pe lume. Și pe ce lume, Dumnezeule mare! Educația și Sănătatea sunt distruse aproape iremediabil, și este, probabil, vorba despre un efort susținut de generații întregi pentru a le repune pe picioare. Despre infrastructură n-are rost să discutăm. Am plătit cel mai mare preț din lume pe kilometrul de autostradă, pentru o autostradă care nu s-a mai construit. Statul este corupt până în măduva sa, iar noi suntem o mulțime de oameni lipsiți de educație civică, politică sau, în fond, de orice fel.
De aceea, îmi permit să spun că nu este momentul pentru fine analize metafizice și epistemologice despre natura porcului. Porcul face ceea ce face pentru că-i porc; să-l lăsăm să fie și să ne vedem de drum. Ține doar de noi să nu ne întoarcem cu mii de ani în urmă, să urcăm porcul din aur pe soclu și să-l venerăm, ba chiar să-i cerem să ne arate calea. Porcul trebuie izolat în cocina lui, alături de ceilalți porci, nu așezat la masă alături de noi și cinstit. Pentru că nu mai avem timp de porcăriile care ne-au mâncat, deja, mare parte din viață.
PS: Niciun porc nu a fost rănit pe parcursul scrierii acestui editorial. De asemenea, aș vrea să prezint scuze publice porcilor pentru analogia, pe alocuri jignitoare, pe care mi-am permis să o fac cu anumite persoane dintre elitele României. În fond, ei n-au nicio vină. Asta e natura lor.