Povestea soldatului care a schimbat soarta celui de-al Doilea Război Mondial

Pe 6 iunie 1944, ziua debarcării în Normandia năştea groază în mintea soldaţilor aliaţi care urmau să dea piept cu inamicii nazişti. Cu câteva momente înainte de debarcare soldaţii britanici primeau de la superiorii lor un accesoriu destul de bizar pentru câmpul de luptă. Fiecare dintre ei a primit un prezervativ, moment care a născut amuzamentul tuturor.

Printre soldaţii miraţi de noul element din dotare se afla şi sergentul Stanley Hollis. „Pentru ce sunt astea? Ce trebuie să facem cu ele?”, a întrebat englezul.

Momentul amuzant avea să mai descreţescă frunţile soldaţilor mai tineri, mulţi dintre care aveau să fie ucişi sau răniţi grav la doar câteva momente de la debarcare, relatează Daily Mail.

Sergentul Hollis, în vârstă de 31 de ani, era unul dintre cei mai experimentaţi soldaţi ai armatei britanice, având la activ bătălii precum cele de la Dunkirk, El Alamein sau Sicilia. Ca un lider, Hollis avea de dat exemplu camarazilor săi: fără frică.

Debarcarea din Normandia avea să fie un moment extrem de sângeros în istoria mondială a conflictelor militare. Sergentul Stanley Hollis împreună cu soldaţii din regimentul Green Howard se aflau pe plaja Gold, exact în centrul invaziei din Normandia. Faptele sale din ziua aceea aveau să îi aducă recunoştinţă supremă şi Crucea Victoriei, cea mai înaltă distincţie pentru un militar.

În ziua debarcării, acel onor militar a fost singurul acordat vreunui soldat după evenimentele petrecute la debarcarea din Normandia.

150.000 de soldaţi au debarcat în ziua aceea pe plaja Normandiei, dintre aceştia 12.000 fiind ucişi. Hollis a fost unul dintre militarii care au scăpat cu viaţă, iar faptele sale din acea zi aveau să îi aducă recunoştinţă din partea armatei şi o poreclă pe măsură „soldatul pe care naziştii nu puteau să îl omoare”.

Povestea soldatului britanic a rămas în istorie, curajul şi dăruirea sa uimind superiorii.

După debarcare, Hollis împreună cu camarazii săi au urcat pe dealurile Normandiei reuşind să treacă nevătămaţi de un teren minat. Obiectivul englezilor era o baterie germană care trăgea asupra aliaţilor debarcaţi. Pe măsură ce se apropiau de inamic focul de armă se intensifica, iar obiectivul de lichidare a germanilor părea tot mai îndepărtat.

Într-un moment de curaj extrem, sergentul Stanley Hollis s-a ridicat în picioare şi a şarjat în zig-zag către inamici, reuşind să evite gloanţele venite dinspre soldaţii germani. Ajuns chiar deasupra bateriei inamice, Hollis a aruncat o grenadă în interiorul acesteia.

„Bateria germană era foarte bine camuflată dar totuşi se putea distinge în momentele acelea”, îşi aduce aminte Hollis.

Sergentul Stanley nu avea să se oprească aici, pentru că, vâzând o altă baterie inamică, aflată paralel cu cea pe care o lichidase, s-a îndreptat neînfricat pentru a captura încă un stabiliment inamic.

Potrivit martorilor şi camarazilor săi, Hollis a reuşit să captureze în acel moment 20 de soldaţi germani de unul singur. Odată cu cele două baterii germane scoase din funcţiune Hollis a asigurat o înaintare eficientă a trupelor aliate, care în acel moment ocupaseră deja o bună parte din plajele Normandiei.

Conform biografului de război Mike Morgan, „fără contribuţia lui Hollis primul val de atac ar fi fost oprit de inamici, un moment crucial al debarcării ar fi fost periclitat”. La doar trei ore de la gestul său curajos sergentul britanic avea să repete isprava.

Trupele aliate avansau înspre satele aflate în vecinătatea plajelor franceze, însă o altă baricadă germană, dotată cu mitraliere şi lunetişti, se dovedea a fi un alt punct de cotitură pentru soldaţi. Punctul inamic situat într-o livadă era foarte bine poziţionat. Opt soldaţi britanici fuseseră deja ucişi încercând să cucerească acel punct. Alţi doi se aflau răniţi la jumătatea distanţei dintre aliaţi şi germani.

Sergentul Stanley Hollis avea să îşi demonstreze încă o dată curajul. Într-un contraatac neaşteptat din partea britanicului, germanii s-au văzut nevoiţi să înceteze focul, moment în care cei doi camarazi răniţi ai englezului au putut fi salvaţi.

Gesturile sale de bravură au putut fi văzute şi de superiori din armată. „Oriunde lupta era mai aprigă acolo se afla şi Sergentul Hollis”, scrie în raportul oficial pentru Crucea Victoriei primită de britanic.

„De două ori curajul şi iniţiativa sa au împiedicat ca inamicul să îşi menţină avansul în momente cruciale. Curajul său a salvat foarte multe vieţi umane”.

Cu toate acestea, Hollis nu se considera a fi un erou şi spunea că a avut doar noroc în acţiunile sale. „Dacă nu aş fi fost eu să fac acele lucruri, ar fi existat altcineva care să procedeze le fel ca mine”, spunea englezul.

Reputaţia lui Stanley Hollis a rămas în istoria armatei britanice, fiind vehiculată cifra de 100 de germani ucişi de cătra acesta în Cel de-al Doilea Război Mondial.

La 70 de ani distanţă de la evenimentele din Normandia, Hollis ar putea să aibă parte de o statuie comemorativă în oraşul său natal Middlesbrough. Stanley Hollis va fi întotdeauna amintit în lumea armatei, acesta murind în urmă cu 40 de ani.