„Cele mai fericite zile ca angajat a fost atunci cand mi-am dat demisia”, spune Daniel Donici. A fost momentul in care si-a luat libertatea in maini. In acelasi timp, in alt birou de multinationala sotia facea la fel. Refuzasera job-uri foarte bine platite din strainatate ca sa incerce o afacere romaneasca. Se intampla in urma cu sase ani.
Fabrica de prelucrare a laptelui pe care au inaltat-o la periferia orasului natal, Tecuci, arata mai degraba ca un spital. Culoarele proaspat spalate, peretii imaculati… pana si aerul este aseptic. Totusi, un amanunt banal dezvaluie ce se face aici: mirosul de branza.
Alina si Daniel au renuntat la salarii de mii de euro si un program lejer si au ales sa-si forteze limitele intr-un domeniu total necunoscut. Au luat un credit de 700 de mii de euro de la banca pentru care parintii au garantat cu casele in care locuiesc. Nimeni din familie nu stia nimic nici macar despre cum se face un iaurt. Aveau insa vise mari: cu gandul la copilul abia nascut, au vrut sa aleaga metode sanatoase de preparare a iaurtului din lapte de capra si oaie care lipseau de pe piata romaneasca. Recunosc insa ca au fost momente cand aveau doar bani de paine.