Dar problema este că toată Europa-i socială, nu doar România, inclusiv Elveția, Marea Britanie, Danemarca sau Olanda.
În fine, probabil că și Statele Unite au făcut pași în această direcție, în timpul Administrației Obama, dar ele rămân încă suficient de capitaliste.
Un experiment util ar fi să-i întrebăm pe Bastiat sau Molinari dacă societățile europene ale momentului sunt capitaliste sau socialiste, dar probabil că spiritele lor n-ar ști cum să se ascundă mai repede după ce vor fi chemate și vor stinge la iuţeală lumânarea.
Deci nu e nevoie de ședințe de spiritism noaptea, când e limpede ca lumina zilei ce se întâmplă în Europa, singura întrebare ce merită pusă e cum sunt construite aceste economii sociale, au particularități sau sunt toate la fel? Păi, la unele, precum Germania, liderul UE, socialismul e de tip leninist, pe când la altele, ca Elveția, Danemarca ori Marea Britanie, acesta e de inspirație marxistă.
Spun acest lucru, fiindcă, la nemți, socialismul nu ține cont de nivelul conștiinței, pe când în Elveția, Danemarca și Marea Britanie evoluează în paralel cu aceasta și cu educația.
Pentru politicienii germani nu a contat că după ce i-au chemat pe sirieni au văzut că nu pot gestiona singuri exodul, fiindcă i-au constrâns și pe alții să ofere sprijin, după care au impus o taxă pe carburanți, ca să le dea bani turcilor pentru a nu-i mai trimite pe arabi spre Vest.
Adică, după ce oamenii politici ce conduc Germania au zis în nume propriu că vor refugiați, au început să-i oblige și pe europenii ce n-au spus că ar dori să ia și ei, până s-au trezit că nu mai vor. O astfel de abordare e foarte greu de înțeles pentru britanici, cu nivelul de conștiință pe care-l au, motiv pentru care părăseasc Uniune Europeană ce funcționează discreționar, în cheie sovietică.
Mergând mai departe, la Danemarca sau Elveția, se vede că tind exact spre modelul lui Marx, potrivit căruia comunismul se va instaura în țările cu cel mai înalt nivel de conștiință. Spre deosebire de Germania, care a simplicat lucrurile, după „învățătura” lui Lenin, și a ajuns la concluzia că poți să fii socialist oricum.
Danemarca are o economie ce funcționează cu bugetul în centru, dar care încearcă să realizeze cheltuielile ca în „prospect”, să întoarcă bunuri publice, precum educația, către cei de la care a încasat veniturile, exact în cantitatea plătită. Și elvețienii urmează același fir, dar spre deosebire de danezi, ei verifică permanent, prin referendum, dacă nivelul de educație al populației, și, implicit, cel de conștiință, e în parametrii doriți.
Din câte se observă, în timp ce Elveția își dă seama exact cum stă, Danemarca sau Marea Britanie presupun doar pe unde s-ar găsi și iau decizii politice. Dar asta cu mențiunea că Regatul Unit ori Olanda au încă importante zone de influență, plasate în afara UE, și nu lucrează doar cu bugetul, ci și cu piețele, lucru deosebit de important, deoarece le permite să atenueze șocurile și să se replieze în exteriorul UE. Cu alte cuvinte, sunt societăți cu un anumit grad de diversificare, care le ajută să scape de sub influența socialismului de tip rusesc.
Închei reamintind că spuneam la un moment dat, mai în glumă, mai în serios, că lui Nicolae Ceaușescu – unul dintre promotorii socialismului de inspirație sovietică – i-ar fi plăcut în UE, fiindcă e imposibil ca citind 3-4 sloganuri europene să nu ne amintim de vreunul din vremea lui. Ceea ce pentru noi constituie un complex de superioritate față de irlandezul sau olandezul neinstruit, care abia acum învață ce-i socialismul.
Sigur că și reciproca e adevărată. Ceaușescu a zis că, în România, capitalismul se va întoarce când o face plopul pere și răchita micșunele. Aplauze! Scandări! Ceaușescu eroism, România comunism!