Recapitalizarea directă a băncilor prin ESM este discutată de aproape doi ani, ca parte a eforturilor de a preveni o nouă criză a datoriilor în Europa. Conform planului anunţat de Dijsselbloem, recapitalizarea poate fi utilizată ca instrument preventiv sau în cazul în care o ţară nu-şi permite un program de ajutor a băncilor.
Închiderea băncilor cu probleme ar urma să fie finanţată cu contribuţii de la băncile care operează în zona euro, contribuţii care, în zece ani, ar urma să ajungă la capacitate maximă de 55 de miliarde de euro. Dijsselbloem a apreciat recent că suma de 55 de miliarde de euro reprezintă o rezervă suficientă, având în vedere că mai înainte ca fondul să plătească pentru închiderea unei bănci, acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni şi marii deponenţi ai băncilor vor pierde şi ei bani.
În 2012, liderii zonei euro au fost de acord că ESM trebuie să aibă opţiunea de a achiziţiona direct o participaţie într-o bancă care se confruntă cu probleme financiare, pentru ca guvernele să nu mai fie nevoite să salveze cu bani publici instituţiile financiare.
Jeroen Dijsselbloem a anunţat că miniştrii de Finanţe din zona euro au stabilit că Mecanismul European de Stabilitate va putea investi în bănci anul viitor, după ce opţiunea de a obţine bani de la investitorii privaţi sau de la guvern a eşuat. Pierderile la care sunt forţaţi acţionarii, creditorii şi deponenţii pot ajunge la 8% din totalul pasivelor băncii.
Oficialii europeni susţin că băncile trebuie să facă rost de banii necesari în cazul în care noua rundă de teste de stres va indica faptul că au nevoie de capital suplimentar, iar ajutorul statului va fi disponibil numai dacă toate celelalte opţiuni au fost epuizate.
Mecanismul European de Stabilitate (ESM) nu va fi un nou organism de protecţie bancară, au avertizat oficialii europeni.