Preşedintele Iohannis a contestat la CCR legea care permite miniştrilor, parlamentarilor, primarilor şi prefecţilor să fie comercianţi

Legea transmisă la promulgare pe 30 decembrie are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 161/2003 în sensul eliminării incompatibilităţii funcţiilor de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean cu calitatea de comerciant persoană fizică.

‘Prin modul în care a fost adoptată, dar şi prin conţinutul normativ Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este neconstituţională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 11 alin. (1), ale art. 65 alin. (2) lit. j), ale art. 75 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2) şi ale art. 148 alin. (4) din Constituţie’, arată şeful statului în sesizarea adresată CCR.

Preşedintele Iohannis invocă motive de neconstituţionalitate extrinsecă. Astfel, el afirmă că prin articolul unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate se abrogă dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, ce instituie incompatibilitatea între calitatea de deputat şi senator şi calitatea de comerciant persoană fizică.

Şeful statului subliniază că, având în vedere că se reglementează într-o materie ce ţine de statutul deputaţilor şi al senatorilor, această prevedere ar fi trebuit adoptată în şedinţă comună a celor două Camere ale Parlamentului. El indică faptul că legea a fost respinsă de Senat, iar apoi a fost adoptată de Camera Deputaţilor, precizând că astfel a fost încălcată legea fundamentală.

El arată şi că prin articolul unic pct. 2 din această lege se abrogă dispoziţiile ce instituie incompatibilitatea dintre funcţia de membru al Guvernului şi calitatea de comerciant persoană fizică. Şeful statului susţine că pentru această prevedere Senatul ar fi trebuit să fie Cameră decizională.

‘În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (5) din Constituţie, pentru prevederile art. unic pct. 2 din legea supusă controlului constituţional Camera Deputaţilor ar fi trebuit să retrimită legea Senatului, care ar fi urmat să decidă definitiv’, spune Iohannis.

De asemenea, şeful statului invocă motive de neconstituţionalitate intrinsecă.

‘Prin eliminarea incompatibilităţii unor funcţii sau demnităţi publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituţionalitate – diminuează standardele de integritate, aducând atingere statului de drept consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie’, susţine preşedintele Iohannis.

Preşedintele Iohannis arată că, în ceea ce priveşte incompatibilităţile stabilite prin Legea nr. 161/2003, CCR a statuat că acestea au rolul de a asigura îndeplinirea cu neutralitate a mandatului de către persoane care exercită o funcţie publică de autoritate, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii şi transparenţei, precizând că incompatibilităţile nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită anumite mandate.

El mai indică faptul că în privinţa incompatibilităţii dintre parlamentari şi calitatea de comerciant persoană fizică, CCR a reţinut că art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 şi art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 sunt norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor/deputaţilor, astfel încât starea de incompatibilitate să poată fi evitată, iar scopul legii de asigurare a imparţialităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de protejare a interesului social să fie atins şi că încadrarea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind ‘comerciant’ constituie un aspect referitor la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI.

În ceea ce priveşte aleşii locali, regimul incompatibilităţilor a fost supus în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate. Astfel, CCR a statuat, cu valoare de principiu, că ‘reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. ‘Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public’, mai afirmă Iohannis.

Totodată, el menţionează că instanţa constituţională a reţinut că ‘nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept’; iar prin această incompatibilitate ‘se instituie o garanţie a exercitării funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională, obiectiv ce urmăreşte protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor’. De asemenea, Iohannis susţine şi că CCR a subliniat că o cumulare a funcţiilor publice cu cele private ‘ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice’.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea funcţiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean cu anumite funcţii private, Iohannis arată că în jurisprudenţa constituţională s-a stabilit că aceasta nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, el afirmă că nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept.

‘Scopul Legii nr. 161/2003, ce instituie anumite incompatibilităţi pentru funcţii şi demnităţi publice, este acela de a asigura imparţialitatea, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora. Iar pentru atingerea acestui deziderat, a fost instituită şi sancţiunea pentru persoana aflată în stare de incompatibilitate, respectiv cea a decăderii din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie eligibilă pentru o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului – art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative or, prin abrogarea de către legea dedusă controlului de constituţionalitate a unora dintre cazurile de incompatibilitate este, practic, eliminată o garanţie de exercitare a funcţiei publice cu imparţialitate şi ferită de orice interese care ar putea să împiedice exercitarea sa în interes public’, se menţionează în sesizarea către CCR.

În acest context, şeful statului consideră că prin diminuarea standardelor de integritate şi ignorarea jurisprudenţei CCR în materie, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei contravine art. 1 alin. (3) din Constituţie.

De asemenea, şeful statului consideră că pretinsa neclaritate a noţiunii de ‘comerciant’ – ca raţiune a intervenţiei legislative – nu poate fi primită şi vine în contradicţie chiar cu cele statuate de Curtea Constituţională.

El indică faptul că, potrivit CCR, a determina în concret dacă o persoană fizică desfăşurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria ‘comercianţilor’, în vederea stabilirii existenţei stării de incompatibilitate dintre această calitate şi funcţia de viceprimar, constituie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie.

‘Prin eliminarea incompatibilităţii unor funcţii sau demnităţi publice cu calitatea de comerciant persoană fizică, legea dedusă controlului de constituţionalitate aduce atingere angajamentelor internaţionale în materie de integritate asumate de România, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale art. 148 alin. (4) din Constituţie’, mai arată şeful statului.

El precizează că, potrivit art. 148 alin. (4) din Constituţie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană şi din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, de stabilire a unui mecanism de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, România ‘are obligaţia de a aplica acest mecanism şi a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie’.

El afirmă că restrângerea sferei de aplicare a incompatibilităţilor dintre demnităţile şi funcţiile publice de deputat, senator, membru al Guvernului, perfect, subprefect, primar, viceprimar, primar general, viceprimar al Municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean şi calitatea de comerciant persoană fizică este de natură să afecteze activitatea de verificare a incompatibilităţilor de către ANI, precum şi să relativizeze cadrul legislativ de integritate, respectiv să vină în contradicţie cu standardele Curţii Constituţionale în materie de integritate.

Şeful statului aminteşte şi că în rapoartele de verificare a progresului realizat de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare Comisia Europeană a făcut mai multe recomandări, între care: ‘să se asigure că nu există excepţii de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese şi averile nejustificate’, ‘să exploreze modalităţi de îmbunătăţire a acceptării publice şi a punerii eficace în aplicare a normelor în materie de incompatibilitate şi a măsurilor de prevenire a situaţiilor de incompatibilitate’, ‘integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viaţa publică, iar cadrul juridic şi instituţiile din domeniul integrităţii să fie concepute pentru a promova acest obiectiv’.

‘Eliminând incompatibilitatea dintre o serie de demnităţi şi funcţii publice şi calitatea de comerciant persoană fizică, legea criticată contravine tuturor acestor recomandări, întrucât permite persoanelor aflate în funcţii de autoritate să desfăşoare activităţi comerciale aducătoare de profit care pun sub semnul întrebării principiul neutralităţii, al imparţialităţii şi al protejării interesului public în exercitarea demnităţii sau funcţiei publice’, se menţionează în sesizarea de neconstituţionalitate.

Preşedintele Iohannis arată că, în vederea combaterii fenomenului corupţiei, România a ratificat, prin Legea nr. 365/2004 Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, care prevede că fiecare stat parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei eficiente şi coordonate care favorizează participarea societăţii şi care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurile publice, de integritate, transparenţă şi responsabilitate.

Şeful statului afirmă că legea dedusă controlului aduce atingere obligaţiilor ce revin statului român potrivit Constituţiei, precum şi celor ce îi revin în calitate de membru al Uniunii Europene, ceea ce contravine şi dispoziţiilor legii fundamentale.

‘Vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este neconstituţională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 65 alin. (2) lit. j), art. 75 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2), art. 147 alin. (4) şi art. 148 alin. (4) din Constituţie’, conchide Iohannis.