Preşedintele Iohannis cere Parlamentului reexaminarea legii privind darea în plată

Potrivit cererii de reexaminare, principiul dării în plată este un principiu economic şi juridic care induce partajarea riscurilor, în mod echitabil, între creditor şi debitor. Aplicarea acestui concept este binevenită, însă trebuie să aibă în vedere adaptarea instituţiei dării în plată la specificul acestui tip de contract, care este unul pe termen lung, se arată în solicitarea preşedintelui către Parlament.

„Darea în plată trebuie legiferată astfel încât să preîntâmpine sau să diminueze hazardul moral în relaţia dintre creditor şi debitor, într-un context contractual în care comportamentele economice ale acestora să fie ghidate de principiul responsabilităţii în privinţa drepturilor şi obligaţiilor lor legitime. Pe de altă parte, reglementarea raporturilor contractuale dintre debitorii aflaţi în imposibilitatea de a-şi achita creditele ipotecare pentru achiziţionarea de locuinţe şi creditorii acestora răspunde, totodată, unei problematici care are şi profunde conotaţii sociale şi pentru care soluţiile legislative trebuie să ofere celor aflaţi într-o asemenea situaţie predictibilitate şi securitate juridică. Din aceste perspective, considerăm că actele normative în materie trebuie să fie clare şi lipsite de orice echivoc, doar astfel putând fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor”, se spune în document.

În opinia preşedintelui, Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în forma transmisă la promulgare, poate genera dificultăţi în aplicare şi o practică judiciară neunitară prin instituirea unor proceduri menite să deroge de la Codul de procedură civilă, prin derogarea cvasi-generală de la Codul civil, prin absenţa unor prevederi exprese de corelare cu alte acte normative incidente, precum şi prin utilizarea unei terminologii neclare.

Iohannis mai spune că este atributul Legislativului să definească mai riguros termenii folosiţi, astfel încât să fie eliminate neclarităţile şi evitate confuziile.

Preşedintele a scris pe pagina sa de Facebook că legea privind darea în plată este bine-venită, însă consideră că forma adoptată de Parlament riscă să creeze noi dificultăţi pentru cei cu credite. „Legea privind darea în plată este bine-venită, dar forma adoptată de Parlament, în loc să-i ajute pe cei care au credite imobiliare, riscă să creeze noi dificultăți, mergând chiar până la imposibilitatea aplicării ei. Terminologia neclară, necorelarea cu legislația în vigoare şi crearea unor situații de inechitate între beneficiarii legii sunt câteva dintre problemele actului normativ. De aceea, am retrimis astăzi legea spre reexaminare Parlamentului. Este atributul Legislativului să definească mai riguros termenii folosiți, astfel încât să fie eliminate neclaritățile și evitate confuziile”, este mesajul lui Iohannis.

Klaus Iohannis consideră că, prin instituirea unor proceduri menite să deroge de la Codul de procedură civilă, legea poate genera dificultăţi în aplicare şi o practică judiciară neunitară. ‘Deşi instituie o soluţie simplă şi aparent tentantă de stingere a obligaţiilor asumate prin credite, în realitate o asemenea reglementare ar putea antrena pentru beneficiarii acestei legi probleme atât în valorificarea drepturilor lor legitime, cât şi în raporturile lor juridice cu alte persoane’, consideră şeful statului.

Potrivit cererii de reexaminare, ‘obiectul de reglementare al legii îl constituie dreptul debitorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului’.

‘În caz de opoziţie a creditorului, legea deschide debitorului posibilitatea la o acţiune prin care instanţa suplineşte consimţământul creditorului, obligându-l pe acesta să devină titularul dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat (art. 1 coroborat cu art. 8). La art. 2 din lege se prevede faptul că dispoziţiile sale se coroborează, printre altele, şi cu prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În realitate, normele nou instituite nu se coroborează, ci derogă de la prevederile Codului de procedură civilă referitoare la competenţa instanţelor de judecată, termenele procedurale, procedura de judecată şi cea de soluţionare a căilor de atac. Dincolo de confuzia de ordin terminologic (coroborare/ derogare), regulile nou introduse pot avea consecinţe sub aspectul valorificării unor drepturi şi nu se justifică sub aspectul urgenţei’, se precizează în cererea de reexaminare.

De asemenea, art. 6 din lege, arată preşedintele, prevede că la data comunicării notificării se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor şi a garanţilor personali sau ipotecari. ‘În ceea ce priveşte momentul stingerii acestui drept, învederăm faptul că data comunicării poate fi diferită de data primirii notificării de către creditor. Or, până la momentul primirii notificării, creditorul nu are cunoştinţă de decizia debitorului de a transmite dreptul de proprietate. De aceea, considerăm că legea ar fi trebuit să facă referire la data primirii notificării şi nu la aceea a comunicării. În plus, având în vedere că în situaţia admiterii contestaţiei creditorului, acesta va putea demara sau relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară împotriva debitorilor, cât şi împotriva codebitorilor şi a garanţilor personali sau ipotecari, apreciem că legea ar fi trebuit să reglementeze suspendarea dreptului creditorului, iar nu stingerea acestui drept’, se arată în cererea de reexaminare a preşedintelui.

Potrivit acesteia, prin acelaşi articol, legea consacră dreptul garanţilor de a stinge creanţa debitorului principal, independent de consimţământul acestuia, preşedintele ţării considerând că prin această soluţie legislativă pot fi afectate inclusiv drepturile debitorului, întrucât acesta poate pierde toate bunurile ipotecate, chiar şi în ipoteza în care îşi execută obligaţia şi îşi plăteşte ratele la timp.

Totodată, art. 7 din lege prevede, semnalează preşedintele, posibilitatea creditorului de a contesta procedura notificării în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. ‘Acest termen ar trebui să curgă de la data primirii notificării, acesta fiind momentul de la care creditorul îşi poate exercita dreptul de a contesta’, precizează şeful statului.

Şeful statului indică faptul că art. 8 alin. (1) din lege prevede că în situaţia în care creditorul refuză preluarea imobilului, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.

‘Într-un raţionament juridic riguros, această normă este de natură a crea confuzie prin faptul că instanţa, învestită cu o acţiune în constatare, va dispune cu privire la modalitatea prin care se stinge obligaţia şi se transmite dreptul de proprietate. Or, stingerea obligaţiilor debitorului şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor sunt specifice acţiunii în realizare şi nu acţiunii în constatare. Aceasta întrucât dreptul de proprietate al creditorului nu este preexistent acţiunii debitorului, ci ia naştere prin hotărârea judecătorească. Până la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, creditorul nu are un drept de proprietate asupra imobilului, ci are doar un drept accesoriu, o garanţie, respectiv ipoteca. Potrivit art. 35 din Codul de procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului’, precizează Iohannis.

Preşedintele precizează că, în urma stingerii creanţei ca urmare a dării în plată, prin această procedură creditorul ipotecar diligent, care şi-a constituit o garanţie, dobândeşte o situaţie juridică inferioară altor creditori (creditori chirografari), care, deşi nu au o garanţie, pot urmări bunurile mobile şi imobile prezente şi viitoare ale debitorilor până la satisfacerea întregii creanţe.

În ceea ce priveşte derogarea de la Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, Iohannis menţionează că aceasta nu acoperă situaţia contractelor de credit încheiate sub imperiul vechiului Cod Civil, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 11 din legea trimisă la promulgare, aceasta urmează a se aplica şi contractelor de credit aflate în derulare.

Şeful statului consideră că lipsa indicării exprese a articolelor din Codul civil de la care se derogă poate genera dificultăţi cu privire la aplicabilitatea acelor reguli referitoare la specificul transmiterii dreptului de proprietate şi al stingerii obligaţiilor, cum ar fi: starea bunului la momentul transmiterii, situaţia datoriilor locative şi a taxelor către stat datorate de debitorul proprietar, obligaţia de a răspunde pentru viciile lucrului şi pentru evicţiune, lipsa acordului codebitorului, situaţia terţilor interesaţi etc.

Iohannis mai arată că Legea privind darea în plată nu se corelează cu dispoziţiile OUG 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementărilor programului ‘Prima casă’.

‘Prin faptul că dispoziţiile legii trimise la promulgare nu conţin referiri la normele programului ‘Prima casă’, nu se înţelege dacă acestea sunt implicit abrogate sau sunt menţinute având în vedere caracterul lor special’, adaugă şeful statului.

El susţine, în cererea de reexaminare, că Legea nu se corelează nici cu prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, care prevede că liberarea de datorii nu poate fi posibilă decât în condiţiile stabilirii stării de insolvenţă a persoanei fizice.

Totodată, şeful statului precizează că Legea nu respectă cerinţele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

‘Sub aspectul cerinţei legale de respectare a unităţii terminologice, subliniem faptul că legiuitorul operează cu expresii diferite, folosind la art. 1 expresia contract de credit, iar la art. 5 noţiunea de contract de credit ipotecar. Normele sunt neclare întrucât există mai multe categorii de credite cu garanţii ipotecare, printre care amintim creditul ipotecar pentru care s-a constituit ipotecă pe imobilul cumpărat, creditul pentru investiţii imobiliare ce se obţine pentru construcţia de imobile, caz în care nu se poate institui ipotecă pe bunul ce se va construi, dar se instituie pe alte bunuri imobile, credite de consum, descoperiri de cont care sunt acoperite cu garanţii imobiliare’, arată Iohannis.

De asemenea, el susţine că legea transmisă la promulgare nu respectă nici cerinţele tehnic-legislative privind menţiunile referitoare la transpunerea actelor europene.

Şeful statului punctează că, în vederea necesităţii respectării normelor de tehnică legislativă şi având în vedere consecinţele aplicării legii, în cadrul reexaminării se impune consultarea Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi a Guvernului în vederea formulării unui punct de vedere în privinţa implicaţiilor economice şi bugetare ale legii.