Preşedintele Iohannis cere reexaminarea legii referitoare la suspendarea contractelor individuale de muncă pe perioada stării de urgenţă

Şeful statului aminteşte în cererea de reexaminare transmisă, vineri, preşedintelui interimar al Senatului, Robert Cazanciuc, că această lege completează Codul muncii introducând o nouă situaţie în care angajatorul poate suspenda un contract individual de muncă, respectiv ca urmare a „decretării stării de asediu sau stării de urgenţă”. Prin acest act normativ se stabilesc şi măsuri de protecţie socială aplicabile salariaţilor al căror contract individual de muncă va fi suspendat ca urmare a acestei noi ipoteze legislative.

„În opinia noastră, soluţia legislativă reglementată (…) este de natură să conducă la probleme în aplicare, dar şi să inducă o reală confuzie pentru destinatarii normelor”, se arată în cererea de reexaminare.

Preşedintele Iohannis precizează că, potrivit expunerii de motive, intervenţia legislativă urmăreşte să răspundă unei probleme de natură socială, pe care iniţiatorii o indică drept fundament al măsurilor adoptate în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, respectiv faptul că „mulţi angajatori au constatat că nu au text legal care să le permită reducerea activităţii pentru această perioadă, astfel încât angajaţii lor să fie protejaţi”.

El opinează că amendarea Codului muncii ar trebui să reprezinte o măsură cu un orizont mai mare de timp decât actuala stare de urgenţă, aspect ce implică necesitatea unei evaluări preliminare, o analiză de fond a nevoilor sociale şi a limitelor de intervenţie a statului în relaţia contractuală angajat-angajator, care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.

„Din această perspectivă, problemele conjuncturale ar trebui să fie rezolvate, datorită caracterului extraordinar, prin măsuri legislative derogatorii de la cadrul general în materie de raporturi de muncă şi nu modificări de fond ale acestuia, mai ales în lipsa unor dezbateri la care să participe o sferă cât mai largă de actori sociali, cărora, în final, norma juridică li se adresează. În acest mod, s-ar putea ajunge la un cadru legislativ suplu care ar răspunde nu numai actualei situaţii – pentru care există deja reglementări, asupra cărora Parlamentul ar putea interveni în cadrul legilor de aprobare a ordonanţelor de urgenţă deja adoptate de Guvern, aflate în diverse stadii legislative pe agenda celor două Camere ale Parlamentului, ci şi eventualelor evenimente neprevăzute ce ar impune instituirea unor măsuri excepţionale”, se mai explică în cererea de reexaminare.

El apreciază că reglementarea suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pe durata unei măsuri excepţionale are un caracter general aplicabil şi ar trebui să respecte exigenţele de claritate şi previzibilitate ale legii. Şeful statului arată că aceasta ar trebui astfel concepută încât să nu se suprapună cu ipoteza generală din Codul muncii, în caz contrar fiind inutilă.

Preşedintele Iohannis semnalează că, potrivit datelor comunicate de Ministerul Muncii, la data de 10 aprilie, de exemplu, din cele peste 1 milion de contracte suspendate pentru motive asociate stării de urgenţă, 86% reprezentau suspendări în temeiul articolului din Codul muncii care prevede că un contract individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similar.

Şeful statului menţionează că reanalizarea acestei norme ar presupune şi stabilirea unei legături directe cu măsurile dispuse ca efect al decretării uneia dintre aceste stări excepţionale, precum şi cu întinderea teritorială a acesteia, subliniind că, în caz contrar, s-ar putea interpreta că pot fi suspendate contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului în orice unitate administrativ-teritorială, sub diverse pretexte, deşi starea de urgenţă a fost decretată numai pentru o anumită unitate administrativ-teritorială, ceea ce ar afecta echilibrul raporturilor de muncă şi, implicit, salariaţii.

Potrivit preşedintelui, noile măsuri instituite reprezintă, „în realitate, o reluare ad litteram a soluţiilor legislative” cuprinse în OUG nr. 30/2020, modificată şi completată prin OUG nr. 32/2020 – norme concepute a oferi soluţii şi a produce efecte strict în contextul stării de urgenţă instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi prelungită prin Decretul nr. 240/2020.

„Acest aspect conduce la existenţa unui paralelism legislativ, susceptibil, la rândul său, de a crea confuzie în rândul destinatarilor normelor, ceea ce contravine şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii”, spune Iohannis, în cererea de reexaminare.

El precizează că există dispoziţii ce prevăd că în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în două sau mai multe acte normative şi că, în cazul existenţei unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice, inclusiv în cazul în care reglementări din aceeaşi materie sunt dispersate în legislaţia în vigoare.

Şeful statului subliniază că, la data adoptării legii asupra căreia solicită reexaminarea Parlamentul era deja sesizat atât cu proiectul legii de aprobare a OUG nr. 30/2020, cât şi cu cel privind aprobarea OUG nr. 32/2020. El aminteşte că, potrivit Regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, există obligaţia ca proiectele de lege şi propunerile legislative, inclusiv ordonanţele de urgenţă, cu acelaşi obiect de reglementare să fie analizate împreună, comisia sesizată în fond întocmind un singur raport pentru ipoteza admiterii.

Preşedintele Iohannis mai arată că prin legea asupra căreia cere reexaminarea se instituie măsuri ce vizează inclusiv contractele individuale de muncă ce au fost suspendate ca urmare a efectelor pandemiei COVID-19.

„În primul rând, în măsura în care legiuitorul a intenţionat ca de aceste măsuri de protecţie socială să beneficieze salariaţii ori de câte ori va fi instituită sau prelungită starea de urgenţă/starea de asediu, apreciem că normele ar fi trebuit inserate în cuprinsul normelor generale ce reglementează raporturile de muncă, respectiv în cuprinsul art. I din legea supusă reexaminării şi nu ca dispoziţii plasate în afara Codului muncii. În al doilea rând, considerăm că orice intervenţie asupra cadrului general în materia raporturilor de muncă ar trebui să aibă în vedere inclusiv criteriul proporţionalităţii, precum şi nevoia unui echilibru just şi echitabil între drepturile angajatorilor şi cele ale angajaţilor”, se menţionează în cererea de reexaminare.

Şeful statului susţine că reglementarea prin care „angajatorii pot dispune gradual alte măsuri pentru reducerea activităţii sau a întreruperii activităţii, după caz”, este lipsită de orice menţiuni care să indice aplicabilitatea strict pe perioada decretării stării de asediu sau a stării de urgenţă şi că echivalează cu instituirea unui drept absolut, general aplicabil, al angajatorului de a dispune unilateral în cadrul raporturilor de muncă atunci când, indiferent de motive, decide reducerea sau întreruperea activităţii. El spune că soluţia face abstracţie, pe fond, de alte dispoziţii ale Codului muncii precum cele referitoare la dreptul la negocieri individuale şi/sau colective, la dreptul de informare şi consultare reciprocă a participanţilor la raporturile de muncă ori la aplicarea principiului consensualităţii în relaţiile de muncă, modalitatea de formulare nepermiţând o integrare corespunzătoare în ansamblul Legii nr. 53/2003.

El adaugă că legea dispune cu privire la obligaţia angajatorilor beneficiari ai măsurilor de protecţie socială finanţate din bugetul asigurărilor sociale de şomaj de a nu desfiinţa „locurile de muncă ocupate de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate (…) pe o perioadă cel puţin egală cu perioada suspendării pentru care au beneficiat de plata indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de şomaj” şi apreciază că instituirea acestei dispoziţii fără circumstanţieri şi fără indicarea efectelor în caz de încălcare a obligaţiei de către angajator conduce la ineficienţa normei, poate antrena costuri suplimentare pentru angajat şi este susceptibilă de interpretări.

Iohannis susţine că, de exemplu, nu este clar în ce măsură dispoziţia s-ar putea aplica în mod corespunzător angajatorilor intraţi în insolvenţă sau dacă interdicţia include în egală măsură postul şi funcţia persoanei ori care este regimul juridic aplicabil pentru control şi sancţionare în caz de neconformare.