Preşedintele Iohannis sesizează CCR asupra modificării Legii administraţiei publice locale

În document se menţionează că, la data de 23 decembrie 2017, Parlamentul a transmis preşedintelui, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 ce instituie o nouă procedură referitoare la validarea, ulterior constituirii consiliului local, a mandatelor de consilier local. Totodată, legea menţionată stabileşte noi reguli în ceea ce priveşte cvorumul şedinţelor consiliului local sau a consiliului judeţean, după caz, în cadrul cărora se propune validarea sau invalidarea unui sau a unor consilieri locali/consilieri judeţeni noi.

„Considerăm că această lege cuprinde reglementări neclare, imprecis redactate, ce contravin normelor şi principiilor constituţionale şi încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţie”, arată şeful statului în sesizare.

Art. unic pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate – alin. (6) şi (7) ale art. 31 din Legea nr. 215/2001 – prevede că ulterior constituirii consiliului local, validarea sau invalidarea unor noi mandate de consilier local se face pe baza propunerii comisiei de validare, prin ordin al prefectului, care se emite în termen de 2 zile de la data înregistrării propunerii comisiei de validare.

Conform actualului art. 31 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, pentru validarea mandatelor consilierilor locali, consiliile locale aleg prin vot deschis dintre membrii lor o comisie de validare alcătuită din 3-5 consilieri, ce funcţionează pe întreaga durată a mandatului respectivului consiliu local. Aşadar, regula instituită de legiuitor pentru validarea/invalidarea mandatelor de consilieri locali, atât la momentul constituirii consiliului cât şi ulterior, este votul deschis al majorităţii consilierilor prezenţi, ca o expresie a principiului constituţional al autonomiei locale – art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţia României, subliniază preşedintele.

„Dispoziţiile nou introduse în legea dedusă controlului de constituţionalitate stabilesc regimuri juridice diferite pentru validarea/invalidarea mandatelor consilierilor locali în funcţie de momentul la care se realizează respectiva validare/invalidare. Astfel, la momentul constituirii consiliului local, validarea/invalidarea se face prin votul deschis al consilierilor prezenţi la şedinţă, în timp ce, după constituirea consiliului local, validarea/invalidarea noilor consilieri se va face prin ordin al prefectului”, se arată în document.

Klaus Iohannis precizează că diferenţa operată de legea dedusă controlului de constituţionalitate între cele două categorii de persoane alese în cadrul alegerilor locale pentru consiliile locale, în funcţie de momentul validării/invalidării (înainte sau după constituirea consiliului local), nu se bazează pe un criteriu raţional şi nu justifică un tratament juridic diferenţiat. „Aleşii locali respectivi se află într-o situaţie juridică identică din perspectiva scopului urmărit de legiuitor, anume validarea/invalidarea mandatului lor. Prin instituirea unor dispoziţii derogatorii de la această regulă pentru ipoteza validării/invalidării noilor mandate ulterior constituirii consiliului local se induce incertitudine şi incoerenţă în sistemul normativ relevant pentru administraţia publică locală şi se creează premisele unei inegalităţi de tratament juridic între consilierii locali. În consecinţă, reglementarea unor proceduri diferite de validare, realizate de autorităţi publice diferite pentru acelaşi fel de mandate din cadrul aceleiaşi autorităţi publice în funcţie de un criteriu temporal creează premisele unei discriminări”, adaugă preşedintele.

În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a arătat că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1/1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 86/2003, Decizia nr. 476/2006, Decizia nr. 573/2011, Decizia nr. 366/2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane. În acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat (Decizia nr. 593/2016), se explică în sesizare.

„În concluzie, instituirea unor proceduri diferite de validare, realizate de autorităţi publice diferite pentru acelaşi fel de mandate din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, în funcţie de un criteriu temporal, conduce la o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie”, subliniază preşedintele.

Iohannis mai precizează că validarea mandatului unui consilier local prin ordin al prefectului vine în contradicţie atât cu principiul autonomiei locale statuat la art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie, cât şi cu rolul prefectului stabilit în art. 123 alin. (2)-(4) din Constituţie şi materializat prin atribuţiile înscrise în Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului. Astfel, potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie, administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. De asemenea, potrivit art. 123 alin. (2) din Legea fundamentală, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Aşadar, raporturile dintre prefect şi autorităţile administrative autonome locale sunt clar stabilite de Constituţie şi detaliate în consecinţă în legile cadru în materie. „Din această perspectivă, ordinul prefectului, ca act administrativ prin care s-ar materializa validarea/invalidarea mandatului consilierului local ar implica o imixtiune nepermisă a executivului în funcţionarea administraţiei publice locale”, se arată în document.

Conform sesizării, completarea adusă la art. 31 din Legea nr. 215/2001 prin legea dedusă controlului constituţional intră în contradicţie cu prevederile art. 6 alin. (2) teza I din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali ce prevede că validarea mandatului de consilier se face prin votul deschis al majorităţii consilierilor prezenţi, fără a se face o distincţie între validarea mandatului la momentul constituirii consiliului şi validarea ulterioară acestui moment. Astfel, intrarea în vigoare a dispoziţiilor legii criticate ar conduce la apariţia unui conflict între norme, ceea ce încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta care priveşte principiul asigurării securităţii juridice.

Art. unic pct. 2 din legea dedusă controlului de constituţionalitate – art. 40 alin. (1) din Legea nr. 215/2001- prevede că şedinţele consiliului local se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie, cu excepţia situaţiei în care în şedinţa respectivă se propune şi validarea sau invalidarea unui sau a unor consilieri locali noi, dacă validarea ar asigura prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie.

„Apreciem că această normă este lipsită de claritate, precizie şi predictibilitate afectând astfel principiul legalităţii consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta ce priveşte securitatea raporturilor juridice”, se mai arată în document.

Cvorumul este o condiţie necesară pentru desfăşurarea legală a şedinţelor. În formularea actuală, art. 40 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 stabileşte drept cvorum al şedinţelor consiliului local ca fiind majoritatea absolută a consilierilor locali în funcţie. În situaţia în care unuia sau mai multor consilieri le-a încetat mandatul, normele în vigoare prevăd posibilitatea ocupării acestor mandate vacante de către supleanţi. De asemenea, în condiţiile în care nu se poate asigura cvorumul de şedinţă prevăzut la art. 40 alin. (1) întrucât numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu – şi astfel consiliul local nu se poate completa prin supleanţi – legea prevede dizolvarea de drept a consiliului local (art. 55 şi art. 551 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001). Aşadar, normele în vigoare stabilesc, pe de o parte modalitatea pentru asigurarea cvorumului, iar pe de altă parte sancţiunea pentru imposibilitatea asigurării acestui cvorum.

„Or, prin legea dedusă controlului de constituţionalitate se instituie o modalitate de eludare a textelor legale ce garantează realizarea cvorumului necesar pentru şedinţă, relativizând procesul decizional la nivelul autorităţilor reprezentative care realizează autonomia locală. Astfel, se instituie posibilitatea de a adopta decizii de către un consiliu local în domeniile sale de competenţă, chiar dacă nu există cvorumul de şedinţă al majorităţii consilierilor în funcţie, prin simpla includere pe ordinea de zi a şedinţei a propunerii de validare sau invalidare a unui sau a unor consilieri locali noi, dacă validarea ar asigura prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie”, menţionează preşedintele.

Klaus Iohannis mai semnalează că, potrivit art. 6 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, persoana al cărei mandat este supus validării nu participă la vot. De asemenea, potrivit art. 6 alin. (3) din acelaşi act normativ, consilierii validaţi după şedinţa de constituire a consiliului intră în exerciţiul mandatului de consilier după depunerea jurământului.

„Faţă de aceste dispoziţii, modul în care este stabilit cvorumul în legea criticată este de neconceput, întrucât s-ar admite capacitatea de exerciţiu a supleantului anterior validării mandatului şi depunerii de către acesta a jurământului, conferindu-se efecte juridice unei situaţii factuale cu consecinţe inclusiv asupra legalităţii actelor administrative adoptate în acea împrejurare”, atrage atenţia preşedintele.

Totodată, dispoziţiile de la art. unic pct. 2 al legii deduse controlului de constituţionalitate nu sunt corelate cu cele de la pct. 1 al aceleiaşi legi. Astfel, dacă la pct. 1 se stabileşte că ulterior constituirii consiliilor locale, validarea sau invalidarea unor noi mandate se face prin ordin al prefectului, ipoteza prevăzută la pct. 2, respectiv includerea propunerii de validare/invalidare a mandatelor consilierilor locali noi în şedinţa consiliului local, nu ar mai avea sens. În condiţiile art. unic pct. 1, prefectul emite ordinul la propunerea comisiei de validare, iar nu la propunerea consiliului local în ansamblul său şi, prin urmare, norma de la pct. 2 este lipsită de claritate, întrucât nu se poate identifica procedura prin care o asemenea propunere ar putea să fie introdusă pe ordinea de zi a consiliului local.

„Nu în ultimul rând, textul este neclar întrucât prevede, pe de o parte, existenţa unei propuneri care vizează validarea sau invalidarea unuia sau a unor consilieri noi şi, pe de altă parte, condiţia ca validarea să asigure prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie. Astfel, norma este imprecisă întrucât nu se poate stabili care sunt consecinţele legale în ipoteza în care se propune doar invalidarea unui sau a unor consilieri locali în şedinţa de consiliu în care nu există cvorumul prevăzut de lege”, se arată în document.

În sesizare se precizează că ansamblul argumentelor de mai sus este aplicabil mutatis mutandis şi în cazul intervenţiei legislative de la art. unic pct. 3 din legea dedusă controlului Curţii Constituţionale, care vizează desfăşurarea şedinţelor consiliului judeţean (art. 95 alin. (1) din Legea nr. 215/2001).

„În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 este neconstituţională întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (5) , art. 16 alin. (1), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţie”, precizează preşedintele Iohannis în încheiere.