Preşedintele Iohannis solicită reexaminarea legii privind procedura de numire şi de demitere a conducerii ANCOM

Şeful statului menţionează că, pe 27 decembrie 2017, Parlamentul i-a transmis, spre promulgare, această lege care are în vedere intervenţii legislative privind procedura de numire şi de demitere a conducerii ANCOM. El aminteşte că această lege a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, CCR stabilind în februarie anul acesta că dispoziţiile ei sunt constituţionale.

‘Având în vedere decizia Curţii Constituţionale (…) şi distinct de criticile de neconstituţionalitate prezentate în obiecţia asupra căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat, considerăm că legea menţionată cuprinde în continuare unele dispoziţii de natură să genereze incertitudine în aplicare prin dificultăţile pe care le creează în privinţa asigurării continuităţii, stabilităţii şi independenţei funcţionării ANCOM, motiv pentru care se impune reexaminarea de către Parlament’, spune preşedintele Iohannis.

El precizează că legea prevede că preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ANCOM sunt numiţi de către Parlament, în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, iar anterior acestei modificări conducerea instituţiei era numită de şeful statului, la propunerea Guvernului.

‘Observăm că întreaga putere executivă (atât Guvernul, cât şi preşedintele României) este eliminată din cadrul procedurii de numire a conducerii ANCOM, ceea ce determină un dezechilibru între puterile statului în ceea ce priveşte atribuţiile legate de propunerea, numirea şi controlul care vizează o autoritate administrativă autonomă precum ANCOM. Doar repartizarea echitabilă a acestor atribuţii între puterile legislativă şi executivă şi, în cadrul acesteia din urmă, între preşedintele României şi Guvern, poate asigura independenţa operaţională a ANCOM’, subliniază şeful statului în cererea de reexaminare.

Klaus Iohannis menţionează că atribuţia şefului statului de a numi în funcţie preşedintele ANCOM a fost reglementată ca urmare a scrisorii de punere în întârziere din data de 29 ianuarie 2009. ‘În această scrisoare Comisia Europeană a atras atenţia asupra faptului că au fost încălcate prevederile Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, în ceea ce priveşte obligaţia de garantare a independenţei autorităţii naţionale de reglementare în domeniul comunicaţiilor prin faptul că numirea şi demiterea conducerii ANCOM reveneau în exclusivitate prim-ministrului’, spune el.

Şeful statului precizează că modificările succesive şi cu soluţii juridice radical diferite în privinţa modalităţii de numire a conducerii ANCOM au creat instabilitate şi imprevizibilitate legislativă, afectând funcţionarea instituţiei, cu efecte directe asupra independenţei sale.

El arată că Directiva 2009/140/CE de modificare a Directivei 2002/21/CE statuează faptul că independenţa autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui întărită pentru a asigura o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare şi pentru a spori autoritatea şi gradul de previzibilitate a deciziilor acestora.

În acest scop, Iohannis menţionează că în dreptul intern trebuie prevăzute dispoziţii exprese care să protejeze astfel de autorităţi naţionale de reglementare de intervenţii externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acestora.

‘Monopolizarea de către Parlament a tuturor atribuţiilor legate de propunerea, numirea şi demiterea conducerii ANCOM, precum şi a atribuţiilor de control este de natură să încalce dispoziţiile exprese ale Directivei 2009/140/CE de modificare a Directivei 2002/21/CE’, afirmă Iohannis.

Preşedintele arată că unele prevederi relevă lipsa lor de claritate, precizie şi predictibilitate. Astfel, Klaus Iohannis menţionează prevederile conform cărora numirea preşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi ai ANCOM, cu nominalizarea funcţiilor, se face la propunerea comună a Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a Camerei Deputaţilor şi a Comisiei economice, industrii şi servicii a Senatului, iar cele două comisii vor efectua selecţia propunerilor dintr-o listă care conţine un număr mai mare de candidaţi decât numărul celor ce urmează a fi numiţi, pe baza unor criterii. Şeful statului indică şi prevederea prin care persoanele care îndeplinesc criteriile prevăzute de prezenta lege îşi pot depune candidaturile la unul dintre secretariatele comisiilor enunţate.

‘O analiză sistematică a dispoziţiilor sus-prezentate relevă lipsa lor de claritate, precizie şi predictibilitate întrucât nu reglementează ipoteza în care nu se depun mai multe candidaturi pentru fiecare dintre cele trei funcţii. Într-o asemenea situaţie nu este clar dacă procedura de depunere a candidaturilor se reia până când sunt depuse mai multe candidaturi (cel puţin două) pentru fiecare funcţie sau se continuă procedura de numire în funcţie cu votul celor două Camere acordat singurului candidat care şi-a depus candidatura pentru una dintre cele trei funcţii’, spune Iohannis.

Şeful statului aduce în discuţie şi prevederea potrivit căreia mandatul preşedintelui şi al vicepreşedinţilor ANCOM încetează, printre altele, şi prin demitere, în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute sau în situaţii excepţionale, atunci când, prin acţiunile lor, au afectat în mod grav independenţa funcţională a autorităţii faţă de entităţile prevăzute de lege sau capacitatea administrativă a autorităţii de a-şi îndeplini atribuţiile conferite de lege.

‘Această reglementare reprezintă un nou caz de încetare a mandatelor conducerii ANCOM. Astfel, în condiţiile în care motivele pentru care se poate dispune de Parlament demiterea din funcţie a preşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi ai ANCOM nu sunt clar şi precis indicate şi nu sunt detaliate prin criterii obiective care trebuie avute în vedere atunci când este evaluată activitatea conducerii în vederea demiterii; astfel, gradul de subiectivitate al deciziei creşte semnificativ generând un risc de exces de putere, aspect de natură să afecteze independenţa operaţională a ANCOM’, spune Iohannis.

El aminteşte că Directiva 2002/21/CE prevede că membrii conducerii acestor instituţii sau înlocuitorii acestora nu pot fi demişi decât în cazul în care nu mai satisfac condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor precizate în prealabil în legislaţia naţională şi că statele membre se asigură că decizia de demitere a conducătorului autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul acesteia se face publică la momentul demiterii. Potrivit documentului amintit, conducătorul demis al autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, membrii demişi ai organului colectiv care îndeplinesc această funcţie în cadrul acesteia primeşte/ primesc o expunere a motivelor care se publică şi are/ au dreptul de a solicita publicarea acesteia, în cazul în care aceasta nu ar avea loc în lipsa solicitării sale/lor.

În acest context, şeful statului subliniază că niciuna dintre aceste reguli expres prevăzute în legislaţia europeană nu sunt precizate în actul normativ aflat la publicare.

‘Legea nu prevede actul juridic prin care se dispune demiterea şi nici un remediu efectiv, aşa cum expres impune Directiva. Presupunând că demiterea ar fi dispusă printr-o hotărâre a Parlamentului, precizăm că hotărârile, ca acte individuale ale Parlamentului, nu pot fi atacate în justiţie pentru a ne putea afla în prezenţa unui remediu efectiv’, arată Iohannis.

Preşedintele subliniază şi că legea prevede că respingerea raportului anual al ANCOM duce la demiterea conducerii ANCOM, punctând că această demitere de jure a conducerii Autorităţii de către cele două Camere ale Parlamentului are ca efect subminarea independenţei funcţionale a acestei autorităţi întrucât se instituie o modalitate de demitere a conducerii prin votul unei majorităţi parlamentare, prin natura ei politică.

‘Un astfel de vot, dat în Parlament, nu este susceptibil de un control obiectiv, eventual în faţa unei instanţe judecătoreşti. În absenţa acestui control asupra deciziei de demitere, garanţiile furnizate de aplicarea în legislaţia naţională a Directivei-cadru 2002/21/CE sunt lipsite de eficienţă’, spune Iohannis, care precizează că, potrivit acestei directive, autorităţile naţionale de reglementare acţionează independent şi nu solicită şi nici nu primesc instrucţiuni de la un alt organism în legătură cu îndeplinirea sarcinilor lor, numai organismele de soluţionare a căilor de atac având competenţa de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de către autorităţile naţionale de reglementare.

Şeful statului menţionează că prevederea prin care vicepreşedinţii ANCOM pot fi demişi, la propunerea motivată a preşedintelui ANCOM, de către cele două Camere ale Parlamentului, este o reglementare imprecisă şi insuficientă, întrucât atât preşedintele, cât şi cei doi vicepreşedinţi trebuie să se bucure de o protecţie egală în ceea ce priveşte motivele demiterii, astfel încât propunerea preşedintelui ANCOM pentru demiterea vicepreşedinţilor să nu se poată baza decât pe motivele de demitere prevăzute, în prealabil, în lege.

El arată că şi prevederile Directivei 2009/140/CE statuează faptul că normele privind motivele revocării din funcţie a conducerii autorităţii naţionale de reglementare ar trebui să fie stabilite în prealabil, pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de neutralitatea respectivei autorităţi şi de inflexibilitatea acesteia faţă de factorii externi.