Preşedinţia română a Consiliului UE a obţinut susţinerea statelor membre pentru Directiva Gazelor Naturale. Legea loveşte interesele Rusiei
Următorul pas pentru adoptarea directivei este votul în Parlamentul European, potrivit instituţiei.
“Acest acord elimină o lacuna din cadrul legislativ al UE în domeniul energiei şi va garanta o aplicare coerentă a normelor Uniunii Energetice în întreaga UE. Obţinerea celor două acorduri politice consecutive ne apropie de momentul adoptării Directivei Gazelor şi închiderii acestui dosar sub Preşedinţia română”, a declarat Anton Anton, ministrul Energiei.
Revizuirea directivei privind Gazele Naturale a fost efectuată în vederea consolidării securităţii energetice a UE. Preşedinţia României la Consiliul UE a avut un rol în aceste negocieri care încearcă să aducă garanţii că regulile Uniunii Energetice se vor aplica şi în cazul conductelor de gaze către şi din ţările terţe, scrie News.ro.
”Acest dosar se află în discuţii la nivel european de peste un an. Modificarea directivei a fost propusă de Comisia Europeană în noiembrie 2017, Parlamentul European adoptându-şi poziţia cu privire la dosar în aprilie 2018. Consiliul UE, sub Preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene, a ajuns la o poziţie comună pe data de 8 februarie 2019”, se arată în comunicat.
Dosarul este unul dintre cele mai delicate chestiuni gestionate de România din punct de vedere politic din perioada primelor şase luni din 2019 în care va asigura preşedinţia Comisiei Europene. Miza este gazoductul Nord Stream 2 promovat de Gazprom, proiect pe care UE vrea să-l aducă sub legislaţia europeană, lovind atât în interesele gigantului rus controlat de Moscova, cât şi în interesele unor mari grupuri energetice occidentale, unele active inclusiv pe piaţa românească.
Nord Stream 2 este un gazoduct care dublează actuala conductă Nord Stream 1, prin care Germania primeşte direct gaze din Rusia, printr-o conduct amplasată pe fundul Mării Baltice. Este un proiect gigantic, promovat şi dezvoltat de grupul rus Gazprom în parteneriat cu mai multe companii energetice mari din Uniunea Europană, printre care Engie (Franţa), OMV (Austria), Shell (Anglia-Olanda), Winterhall şi Uniper (Germania).
Cu o lungime de 1.200 de kilometri, Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream-1, până la 110 miliarde de metri cubi pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania via Marea Baltică, fără a mai tranzita Ucraina. Lucrările sunt deja în stadiu avansat, iar primele livrări de gaze vor începe în anul 2019.
Proiectul susţinut de Gazprom în parteneriat cu firmele europene pare că nu poate fi oprit, în ciuda opoziţiei Statelor Unite (care a spus public că acest lucru va conduce la creşterea influenţei politice a Rusiei în Europa şi la creşterea dependenţei energetice a continentului de gazele ruseşti, care asigură deja peste 50% din necesarul Europei, iar americanii au invitat europenii să cumpere gaze natural lichefiate din SUA), dar şi a Comisiei Europene.
Comisia Europeană s-a declarat împotriva acestui proiect din mai multe motive: gazul rusesc va ocoli Ucraina, care încă este principala rută de tranzit, cu efecte negative atât asupra aprovizionării fostului stat sovietic, cât şi a unei bune părţi a Europei de Est, dar şi a scăderii veniturilor din tranzit, iar puterea grupul rus în raport cu ţările europene va creşte şi mai mult, în condiţiile în care în trecut Comisia a deschis o investigaţie antitrust împotriva politicilor Gazprom.
De altfel, Comisia a publicat recent şi un material informativ pe tema pericolului pe care, în opinia Executivului comunitar, l-ar avea noua conductă rusească.
Denumită „Nord Stream 2 Divide et impera din nou. Să evităm un joc cu sumă nulă„, o puteţi citi AICI.
Ce va face Comisia Europeană
Totuşi, şi oficialii europeni recunosc că nu au cum să împiedice construcţia conductei, proiect de peste 9 miliarde de euro, finanţat de Gazprom în proporţie de 50% şi de celelalte mari companii occidentale în procent de 50%. Însă Comisia intenţionează să facă altceva: chiar dacă este un proiect finanţat de alţii, care nu este situat în totalitate în arealul geografic al Uniunii Europene, vrea să impună ca acest gazoduct să respecte regulile pieţei europene de gaze naturale.