Presiune crescută pe Petrom și Romgaz: Ar putea avea de îndeplinit simultan nu una, ci două obligații de tranzacționare. Efecte

Recent, ANRE a pus în dezbatere publică așa numitul gas release program, în care se arată că producătorii români de gaze cu o producție semnificativă sunt obligați ca, timp de trei și jumătate, să pună, pe piața centralizată de gaze, la dispoziția cumpărătorilor, circa 30% din producția lor de gaze, pentru a asigura lichiditatea pieței. Piața se va liberaliza complet la data de 1 iulie, iar prin acest program, ANRE vrea să se asigure că cei doi producători mari, Petrom și Romgaz, vor asigura gaze furnizorilor.

Programul prevede ca producătorii să oferteze gaze în blocuri de maximum 50MWh fiecare, iar prețul maxim cu care îl pot scoate la licitație este de 95% din prețul CEGH pentru produsul respoectiv. Cu alte cuvinte, dacă la hub-ul de la Baumgarten pentru licitațiile cu termen de livrare o lună ultimul preț afișat este de 10 euro/MWh, cei doi producători sunt obligați ca, pentru gazul ofertat pe aceeași scadență, prețul maxim este de 9,5 euro.

Iar producătorii-și doar ei, obligația nu este valabilă și pentru importatori- ,sunt obligați să vândă în acest fel echivalentul a 30% din producția anului precedent.

Problema este că, dacă legislația actuală nu va fi ajustată, Petrom și Romgaz trebuie să îndeplinească, simultan, și altă obligație: cea de a vinde 50% din producția anuală pe piețele centralizate din România. Cele două obligații se subsumează: Ce se tranzacționează potrivit gas release program (cei 30%, care reprezintă doar obligație de ofertare) intră în sfera procentului de 50% din producție, obligație de tranzacționare anuală. Nu se știe încă dacă obligația de piață centralizată de 50% va fi abandonată sau nu, odată cu liberalizarea pieței, care va interveni la 1 iulie.

Se pun câteva întrebări

Apare suplimentar o presiune pentru cei doi producători români să vândă gazele autohtone la un preț mai mic, cumva impus de reglementări-maximum 85% din prețul de la CEGH ? Pe gas release program, ei sunt obligați să oferteze la acel preț maxim, dar pot și sub el. Se pune întrebarea dacă cine trebuie să cumpere (furnizorii, mai ales) nu vor da curs acestor oferte de vânzare, mizând pe o scădere și mai mare mare a prețului cerut de producători știind că aceștia sunt obligați de lege să vândă oricum 50% pe piețele centralizate?

Va fi afectată extracția gazului românesc, care este oricum din ce în ce mai puțin, în condițiile în care, prin aceste reglementări prețul va scădea (efect benefic pentru consumatorii din țară) iar, ca atare, investițiile în noi explorări sau extinderi de zăcăminte nu vor fi la fel de „surâzătoare”? Și, prin acest lucru, nu va fi favorizat importul, ca politică pe termen lung?

Vor funcționa regulile pieței la furnizarea către clientul final? Furnizorii pare că au toate șansele să cumpere gaze mai mai ieftine, și din intern și din import (prețurile sunt sub cele reglementate din România, acum: 68 de lei la noi (14 euro), Și circa 10 euro/MWh și la Baumgarten și pe platforma electronică a Gazprom) dar, în condițiile dereglementăprii pieței, se va vedea o factură mai mică la consumatorul final, din această cauză?