Cât vor costa benzina şi motorina de la 1 ianuarie, când TVA scade la 20%

Preţul carburanţilor comercializat în România va scădea abrupt de la 1 ianuarie 2016, de când va intra în vigoare noua cotă de TVA de 20%. ECONOMICA.NET a calculat pentru dumneavoastră cât vor costa carburanţii, de Anul Nou, pornind de la preţul înregistrat ieri în staţia de referinţă, Petrom Bucureşti, Şoseaua Alexandriei.

Impactul în preţ al reducerii cotei TVA este de 15,9 bani la benzină şi 15,1 bani la motorină, corespunzător unei reduceri de 3,22% în preţul final al carburanţilor. Astfel, în 1 ianuarie, motorina va costa 4,54 de lei la staţia de referinţă, iar benzina 4,77 lei. În prezent motorina costă 4,69 lei iar benzina 4,93 lei.

Dacă luăm în considerare cea mai ieftină benzinărie Petrom din ţară pentru motorină, Odorheiu Secuiesc, strada Beclean, atunci scăderile de preţ din 1 ianuarie vor aduce cu sine un preţ nemaivăzut de la începutul anului 2010: motorina va costa 4,31 lei pe litru, de la 4,45 lei în prezent. În ceea ce priveşte benzina, la staţiile din Bacău, cele mai ieftine din ţară, aceasta se va vinde cu circa 4,55 lei, de la 4,7 lei în prezent.

Citeşte şi Preţul carburanţilor s-a întors în 2010, când nu aveam supraacciză, iar cursul leu/dolar era mai mic. Explicaţii

Preţul carburanţilor din România este în continuă scădere, de la jumătatea acestui an, pentru că preţul barilului de betrol s-a prăbuşit – scădere de circa 50%(barilul al scăzut chiar cu 70% în decurs de un an). Cotaţiile internaţionale ale produselor petroliere, după care se formează preţurile carburanţilor în România, au coborât şi ele, însă nu în aceeaşi măsură. Aici, contează foarte mult şi cursul de schimb leu/dolar, care a crescut, în 2015, anulând parţial efectul benefic al ieftinirii ţiţeiului. În plus, preţul carburanţilor conţine acum circa 60% taxe către stat, deci nu poate urma în acelaşi procent cotaţia barilului de ţiţei. Spre exemplu, o ieftinire de 50% a barilului antrenează o ieftinire a carburanţilor de circa 20%.

Ce plăteşti la pompă

În România, aproape 60% din preţul unui litru de carburant reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă.

Un procent de doar 40% din preţul carburantului din benzinării înseamnă marfa propriu-zisă, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 52% şi 55% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză, supraacciză şi taxa pe stâlp.
Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovinieta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”.

Explicaţiile ne-au fost oferite de reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Dacă luăm în calcul doar componenta „baril”, o scădere de, spre exemplu, de 50% a cotaţiilor barilului de petrol se transpune într-o ajustare de circa 20% a preţului carburanţilor. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.

O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.

Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.

În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.