Cele mai ieftine benzinării din ţară. Motorină la 4,2 lei/litru în România, 4,4 lei, în Bucureşti

Cea mai ieftină benzinărie pentru motorină din România este cea a Lukoil din Odorheiu Secuiesc, strada Racokzi Ferenc, unde acest carburant costă acum 4,22 lei pe litru. Pe aceeaşi stradă există şi o staţie Petrom, unde motorina costă 4,27 lei pe litru. Tot 4,27 lei pe litru costă carburantul şi la staţia Petrom din strada Beclean, din acelaşi oraş.

În Secuime, se vinde cea mai ieftină motorină din ţară. Toţi distribuitorii practică aici cele mai mici preţuri. Practic, la niciun lanţ de benzinării ai alimenta, nu plăteşti mai mult de 4,5 lei pe motorină. Explicaţia constă în faptul că aici este cel mai scăzut nivel de trai din România, dar şi costurile de logistică pentru acest carburant sunt cele mai mici. În schimb, benzina este relativ scumpă, peste 4,80 lei pe litru.

Motorină ieftină se mai găseşte şi la benzinăriile din Slobozia. Aici, Petrom şi Lukoil vând carburantul cu 4,37 lei pe litru.

În Moldova, localităţile Buhuşi şi Bacău, motorina se vinde cu 4,41 lei pe litru, atât în staţiile Petrom cât şi în cele Lukoil.

În Bucureşti, cea mai ieftină staţie pentru motorină este cea a Lukoil din Prelungirea Ghencea, unde carburantul costă 4,41 lei pe litru. Pe strada Alexandriei, există atât o benzinărie Lukoil, cât şi una Petrom, unde motorina costă 4,50 lei pe litru. Motorină ieftină mai găsiţi şi la Petrom, strada Jiului, preţul fiind de 4,52 lei pe litru.

Două treimi din autovehiculele înmatriculate în România folosesc motorina drept carburant. Restul, benzină sau GPL.

Preţul carburanţilor comercializaţi în România scăzut abrupt de la 1 ianuarie 2016, de când a intrat în vigoare noua cotă TVA de 20%. Scăderile au fost de 3,22%, în medie 16 bani pe litru.

Preţul carburanţilor din România este în continuă scădere, de la jumătatea acestui an, pentru că preţul barilului de petrol s-a prăbuşit – scădere de circa 50% (barilul al scăzut chiar cu 70% în decurs de un an). Cotaţiile internaţionale ale produselor petroliere, după care se formează preţurile carburanţilor în România, au coborât şi ele, însă nu în aceeaşi măsură. Aici, contează foarte mult şi cursul de schimb leu/dolar, care a crescut, în 2015, anulând parţial efectul benefic al ieftinirii ţiţeiului. În plus, preţul carburanţilor conţine acum circa 55% taxe către stat, deci nu poate urma în acelaşi procent cotaţia barilului de ţiţei. Spre exemplu, o ieftinire de 50% a barilului antrenează o ieftinire a carburanţilor de circa 20%.

Ce plăteşti la pompă

În România, 55% din preţul unui litru de carburant reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă.

Un procent de doar 45% din preţul carburantului din benzinării înseamnă marfa propriu-zisă, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 52% şi 55% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză, supraacciză şi taxa pe stâlp.

Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovinieta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”.

Explicaţiile ne-au fost oferite de reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Dacă luăm în calcul doar componenta „baril”, o scădere de, spre exemplu, de 50% a cotaţiilor barilului de petrol se transpune într-o ajustare de circa 20% a preţului carburanţilor. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.
O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.
Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.
În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.