Preţul mic al barilului lasă România fără petrol. Rezervele scad în ritm alert

OMV Petrom, singurul producător de ţiţei şi gaze din România, a raportat, pentru anul 2015, o rată de înlocuire a rezervelor de hidrocarburi din categoria 1p (rezerve dovedite) de 25%, potrivit datelor făcute publice de companie în prospectul de emisiune al Fondului Proprietatea.

Rata de înlocuire a scăzut dramatic faţă de 2014, când ajunsese la 42%.

Acest indicator arată de fapt cât de sustenabilă mai este producţia de petrol a României. O rată de înlocuire a rezervelor de 25% în 2015 înseamnă că, pentru fiecare 1.000 de barili de ţiţei extras din pământ sau din mare, s-au descoperit zăcăminte noi de doar 250 de barili.

Iată, detaliat, ce spune compania petrolieră refetritor la gradul de înlocuire a rezervelor: „Reparațiile capitale continue în ceea ce privește zăcămintele mature și un program de succes de foraj de completare a gabaritului, combinate cu diversificarea tehnologiilor de recuperare aplicate, au ajutat la menținerea unei rate medii de înlocuire a rezervelor 1P în România, calculate pe ultimii 3 ani la 33% la data de 31 decembrie 2015 (2014: 39%). În 2015, rata de înlocuire a rezervelor în România pentru un an a fost de 25% (2014: 42%). Rata noastră de înlocuire a rezervelor a fost susținută de efectuarea unor studii continue privind zăcămintele, diversificarea tehnicilor de recuperare și noi extinderi ale zăcămintelor existente. Cu toate acestea, a fost afectată în 2015 de nivelul general redus al investițiilor. În total, rata noastră de înlocuire a rezervelor pentru un an a fost de 31% în 2013, 42% în 2014 și 33% în 2015”, arată cei de la Petrom.

Rezervele dovedite de gaze ale României se vor epuiza în următorii 9 ani, iar cele de ţiţei în 12 ani, dacă nu vor fi făcute investiţii pentru noi descoperiri de hidrocarburi, arată datele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), publicate la mijlocul lunii septembrie.

Evoluluţia rezervelor dovedite de hidrocarburi. Sursa: Petrom

Or, investiţiile pot fi susţinute doar în condiţiile unui preţ al ţiţeiului suficient de ridicat astfel încât companiile petroliere aibă cu ce să facă noi explorări.

Preţul petrolului atingea nivelul record istoric în vara lui 2008, înainte de izbucnirea crizei financiare mondiale. Pe 11 iulie 2008, un baril WTI (de referinţă pe piaţa SUA) era cotat la peste 147 dolari. A urmat o prăbuşire spectaculoasă până la 30,3 dolari pe baril (23 decembrie 2008) în contextul crizei de pe pieţele financire, apoi revenirea la peste 80 de dolari pe baril în cursul anului 2009. În 2011, petrolul a revenit peste 100 de dolari pe baril. Actualul declin, dacă putem spune aşa, al cotaţiilor internaţionale ale barilului a început la jumătatea anului 2014, când ţiţeiul era cotat la 105-107 dolari pe baril. Căderea a fost abruptă şi îndelungată, preţul petrolului ajungând la începutul acestui an sub 30 de dolari pe baril. Ulterior, cotaţiile au revenit timid şi se învârt astăzi în jurul nivelului de 50 de dolari pe baril.

Iar această evoluţie a cotaţiilor a condus la o scădere semnificativă a investiţiilor în segmental de explorare şi producţie al Petrom, în ultimii ani.

„În timp ce continuăm să investim semnificativ în activități de explorare și dezvoltare, cheltuielile noastre de capital au scăzut semnificativ în 2015 și 2016, scăderea prețului țițeiului determinându-ne să ne prioritizăm
investițiile. Cheltuielile noastre de capital în segmentul Upstream s-au ridicat la 4.401 mil. RON în 2013,
5.349 mil. RON în 2014, 3.486 mil. RON în 2015 și 1.064 mil. RON în primele șase luni încheiate la 30 iunie
2016. Ca rezultat al scăderii investițiilor din segmentul Upstream, estimăm că producția de hidrocarburi din
2016 va scădea cu până la 4% comparativ cu producția medie a Grupului pentru întregul an 2015″, spune Petrom.

Situaţia este cunoscută şi de oficialii guvernamentali.

„Ne-am uitat în primul rând la rezervele dovedite şi toate analizele arată că, la momentul actual, cu eforturile pe care le facem, ne îndreptăm către o scădere pe termen mediu şi lung a producţiei de resurse energetice, mă refer atât la ţiţei, cât şi la gaze”, a declarat acum câteve zile ministrul Energiei, Victor Grigorescu.

„La prima vedere, cineva ar putea spune că acesta este un lucru rău şi că România va rămâne fără resurse, ceea ce înseamnă că noi am investit foarte puţin în explorare. Pentru că am făcut foarte puţină explorare, astfel încât să avem o imagine exactă, iar faptul că rezervele dovedite urmează un curs descrescător înseamnă că trebuie să ne concentrăm foarte mult pe zona asta”, a susţinut ministrul.
Grigorescu a mai spus că această problemă trebuie rezolvată de urgenţă, având în vedere perioada lungă în care se poate dezvolta un proiect petrolier.

„Este un efort pe care trebuie să îl conştientizăm şi trebuie să ne apucăm mâine dimineaţă să rezolvăm această problemă, pentru că activitatea de explorare ia timp până când certificăm resursele, până când dezvoltăm, până când atragem surse de finanţare şi aşa mai departe”, a susţinut oficialul.

Deși se confruntă cu un declin al producției de țiței, România continuă să rămână a patra țară producătoare de
țiței din Uniunea Europeană, respectiv a cincea din Europa. Producția națională de țiței reprezintă aproximativ
2% din producția Europei și 6% din cea a UE. Din punctul de vedere al rezervelor, România este a patra țară din Europa și produce țiței din anul 1857.

Cu toate acestea, în anul 2015, 63% din consumul naţional de țiței a provenit din importuri și numai 37% din producția internă.